Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 607
totuşi la eternitatea ta; prin savoarea şi bucuria de a te contempla, această
creatură inteligentă se împotriveşte cu tărie la ceva ce este schimbător în
ea şi, agăţându‐se de tine fără nici o şovăire încă din clipa în care a fost
creată, se ridică deasupra tuturor vârtejurilor nestatornice ale timpului.
Cât priveşte această materie lipsită de formă, acest pământ nevăzut şi
netocmit 36 , nici el nu este socotit în şirul zilelor Creaţiei. Acolo unde nu
există nici formă, nici ordine, nimic nu vine şi nimic nu trece, iar acolo
unde nu există această succesiune nu există, bineînţeles, nici zile şi nici
schimbările periodice ale timpului.
capitolul al x‐lea
Augustin invocă ajutorul Adevărului divin
10
O, Adevărule, lumină a inimii mele, fie ca nu întunericul din mine să‐mi
vorbească! 37 M‐am lăsat târât către lucrurile trecătoare ale acestei lumi şi
privirea mi s‐a întunecat; dar chiar şi în această decădere, da, chiar şi aici
te‐am iubit cu înflăcărare. M‐am rătăcit şi mi‐am adus aminte de tine. 38
Am auzit glasul tău în spatele meu 39 strigându‐mi să mă întorc, însă eu l‐am
auzit cu greu, din cauza vacarmului celor neliniştiţi. 40 Dar iată că acum,
ars de sete şi fără suflare, mă reîntorc la izvorul tău. Să nu mă mai oprească
nimeni: voi bea din el şi astfel voi trăi! Fie să nu mai retrăiesc viaţa de până
acum! Am trăit în greşeală cât am trăit prin mine însumi, am fost ca un
mort pentru mine însumi; în tine redevin viu. Vorbeşte‐mi, învaţă‐mă,
învaţă‐mă cuvintele adevărului! Am crezut în cărţile tale, iar cuvintele lor
sunt taine adânci.
capitolul al xi‐lea
Despre îngeri ca inteligenţe pure
11
Mi‐ai spus deja 41 , Doamne, vorbind cu glasul tău puternic la urechea mea
lăuntrică, mi‐ai spus că tu eşti veşnic şi că numai tu ai în stăpânire nemurirea
42 , fiindcă tu nu eşti schimbător nici în privinţa formei, nici a mişcării,
iar voinţa ta nu se preschimbă în timp, căci o voinţă care devine
mereu alta şi alta nu mai este nemuritoare. Acest fapt îmi este limpede