Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al vii‐lea
Despre Creaţia din nimic
confesiuni – XII 603
7
Oricum, de unde vine această putinţă de schimbare, dacă nu de la tine,
de la care îşi iau fiinţă toate lucrurile, în măsura în care fiinţează? Dar cu
cât este mai depărtat de tine, cu atât un lucru îţi este mai puţin asemănător
– şi nu vorbesc în termeni spaţiali. 20
Şi 21 astfel, tu, Doamne, tu, a cărui Fiinţă nu devine alta odată cu trecerea
timpului, tu, care rămâi mereu unul şi acelaşi, identic cu sine 22 , sfânt, sfânt,
sfânt, Domnul, Dumnezeu Atotputernic 23 , tu ai creat ceva la începutul 24
care purcede şi el de la tine, în înţelepciunea ta, care s‐a născut din substanţa
ta, da, ai creat ceva din nimic.
Ai creat cerul şi pământul, dar nu din substanţa ta; dacă ar fi fost aşa,
atunci cerul şi pământul ar fi fost, deopotrivă, Fiului tău Singur‐Născut
şi, prin aceasta, deopotrivă cu tine; şi nu ar fi fost nicidecum drept ca ceva
care nu purcede din substanţa ta să fie asemenea ţie. Iar în afară de tine
nu a existat nimic altceva din care tu să fi creat cerul şi pământul, o,
Dumnezeule, tu, unică Trinitate şi Unitate întreită! De aceea spunem că
ai creat din nimic cerul şi pământul, cel dintâi un lucru atât de mare,
celălalt atât de mic. Căci tu eşti atotputernic şi bun, şi în stare să le faci
pe toate bune, atât cerul cel mare, cât şi pământul cel neînsemnat. Tu
singur ai existat şi nimic altceva în afara ta, iar din acest nimic ai creat
cerul şi pământul, deosebite unul faţă de altul, primul apropiat de tine,
iar celălalt apropiat de neant; primul nu te are decât pe tine mai presus,
celălalt nu are mai prejos de sine decât neantul.
capitolul al viii‐lea
Dumnezeu creează lumea dându‐i o formă
8
Primul este acel cer al cerului 25 şi îţi aparţine ţie, Doamne; cât priveşte
pământul, pe care l‐ai dăruit fiilor oamenilor, ca să-l vadă şi să-l atingă,
el nu era la început la fel ca acesta pe care îl vedem şi îl atingem acum.
Acel pământ era invizibil şi fără formă, era un abis deasupra căruia nu
strălucea lumina, căci întunericul domnea deasupra abisului 26 , ceea ce înseamnă
că acel întuneric era mai adânc decât cel din abisul de astăzi. Căci