Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 601
Şi astfel, ceea ce îmi închipuiam eu era inform nu datorită absenţei oricărei
forme, ci în comparaţie cu unele forme mai frumoase; raţiunea cea
adevărată caută să mă convingă de faptul că, dacă aş fi dorit să concep o
fiinţă cu totul informă, ar fi trebuit să o despoi în întregime de orice rămăşiţă
de formă, ceea ce nu aş fi putut să fac; îmi era mai la îndemână să
socotesc drept ne‐fiinţă ceea ce este lipsit de formă decât să‐mi imaginez
ceva intermediar între nimic şi o formă, ceva care să nu fie nici formă,
nici nimic, adică un fel de nimic lipsit de formă.
Din acea clipă, gândirea mea a încetat să mai pună întrebări spiritului
meu plin de imagini ale formelor corporale, pe care ea le schimba şi le
combina după bunul său plac 16 ; mi‐am îndreptat atenţia spre corpurile
ca atare şi am examinat mai în profunzime instabilitatea lor, care le face
să înceteze să mai fie ceea ce au fost la un moment dat şi să înceapă să fie
ceea ce nu au fost până atunci; am făcut atunci presupunerea că însăşi
această trecere de la o formă către alta se petrece prin intermediul unei
entităţi informe, şi nu al unui nimic absolut.
Doream însă nu să presupun, ci să am o cunoştinţă clară; iar dacă glasul
şi condeiul meu îţi mărturisesc ţie toate lămuririle pe care mi le‐ai dat cu
privire la această problemă, care dintre cititorii mei va avea răbdarea să
încerce să înţeleagă până la sfârşit? 17 Chiar dacă nu ar fi aşa, inima mea
nu va înceta totuşi să te slăvească, să‐ţi înalţe un cântec de laudă pentru
aceste lămuriri pe care ea nu este în stare să le exprime prin cuvinte.
Caracterul schimbător 18 , care aparţine tuturor lucrurilor supuse schimbării,
cuprinde în el însuşi toate formele pe care le iau, pe rând, aceste
lucruri atunci când sunt supuse schimbării. 19 Dar ce este acest caracter
schimbător? Este oare un spirit? Ori poate un corp? Poate un aspect al
spiritului sau al corpului? Dacă ar fi cu putinţă să formulăm enunţuri
precum „un nimic care este ceva“ sau „un nimic care există“, atunci l‐aş
defini prin aceste enunţuri; totuşi, acest caracter schimbător trebuie să fi
existat în vreun fel pentru a fi putut lua înfăţişările vizibile şi complexe
pe care le cunoaştem.