Sfantul-Augustin_Confesiuni

6 Introducere
supremă de‐a lungul întregului Ev Mediu. Carol cel Mare, împă ratul care
a pus bazele îndepărtate ale Europei moderne, se spune că purta în permanență
asupra sa De civitate Dei; cam toate curentele de gândire din scolastică,
adesea în violentă polemică unele cu altele, nu ezitau să și‐l revendice ca
autoritate legitimantă; Luther și Calvin l‐au consi derat predecesor al lor, dar
și teoreticienii Contrareformei tot în el au căutat sursa de legitimare. Mari
mistici de la sfârșitul Evului Mediu (un Meister Eckhart sau un Sf. Bonaventura
între alții), Inchiziția sau sistematizatori ai edificiului dogmatic creștin
precum Toma d’Aquino, dar și inovatori umaniști precum Dante sau
Petrarca se regă sesc în Augustin. Augustinis mul este mai mult, mult mai
mult decât un „curent de gândire“, este o lume, diversă și nu rareori contradic
torie. Blaise Pascal reclamă modelul augustinian ca punct de plecare
al crizei care i‐a marcat reînnoirea radicală a gândirii, Descartes își descoperă
temele revoluționare în scrierile Sfântului Augustin (dubito ergo cogito, cogito
ergo sum este o formulă de pură inspi rație augustiniană) 2 , teodiceea leibniziană
își are sursa principală de ase menea în Augustin!
Spirite romantice precum Rousseau, Lessing, Schlegel, Herder găsesc
și ei în neliniștea augustiniană puncte de sprijin sau pretexte de legitimare
culturală. Mari apostați ai secolului al XIX‐lea, precum un Nietzsche, îl
găsesc demn să fie atacat și contestat, părinții psihana lizei găsesc în viața
sa, în special în relatările din Confesiuni, sursa ideală de exemple care să le
ilustreze teoriile, filozofi moderni de diferite orientări descoperă cu surpriză
că soluțiile lor în domeniile metafizicii, epistemologiei, gnoseologiei sau
hermeneuticii fuseseră prefigurate de autorul tratatelor De Trinitate, De
civitate Dei, De libero arbitrio, De doctrina Christiana. Ca să nu mai vorbim
de teologia „oficială“ sau de istoricii religiilor, care‐și găsesc în scrierile lui
Augustin surse de informare de primă mână referitoare la ereziile secolelor
al IV‐lea și al V‐lea!
Cu toate acestea și dincolo de toate acestea, mai cunoaștem noi astăzi
datele unei vieți pe care nu încetăm să o calificăm drept exem plară?
Aurelius Augustinus s‐a născut în mica localitate Thagaste la 13 noiembrie
354. La această dată, provincia nord‐africană Numidia era una din cele
mai prospere și mai reprezentative zone ale Imperiului Roman. Numid de
2. Am tratat pe larg această relaţie istorică în secţiunea de note şi comen tarii a
ediţiei Sfântul Augustin, De Magistro/Despre Învăţător, Institutul Euro pean, Iaşi, 1995,
nota 197, pp. 210–214.