Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 599
create, frumuseţea lor este mult mai mică decât cea a tuturor celorlalte
fiinţe superioare, pline de lumină şi strălucire. De ce să nu accept atunci
ca această materie lipsită de formă, pe care ai creat‐o fără frumuseţe,
pentru a crea apoi din ea frumuseţea lumii, să nu fie denumită, comod şi
familiar pentru oameni, pământul nevăzut şi lipsit de alcătuire! 12
capitolul al v‐lea
Cum trebuie înţeleasă materia lipsită de formă
5
Aşadar, când gândirea noastră caută să afle ce pricepe mintea noastră din
aceste înţelesuri, ea îşi spune: „Nu este vorba nici despre o formă inteligibilă,
cum ar fi viaţa sau cum ar fi dreptatea, căci ea este materia corpurilor;
nu este vorba nici despre o formă sensibilă, deoarece în ceva care
este nevăzut şi lipsit de alcătuire nu există nimic care să poată fi văzut sau
priceput cu simţurile“; când îşi spune aceste cuvinte, gândirea omenească
se străduieşte fie să cunoască materia informă ignorând‐o, fie să o ignore
cunoscând‐o. 13
capitolul al vi‐lea
Augustin explică modul în care
şi‐a făcut o părere despre materia informă
6
Cât mă priveşte pe mine, Doamne, dacă ar trebui să‐ţi mărturisesc prin
gura şi prin condeiul meu toate cunoştinţele pe care mi le‐ai dat despre
această materie informă, aş spune că la început auzeam numele ei şi nu
înţelegeam nimic, de vreme ce nici aceia care îmi vorbeau despre ea 14 nu
înţelegeau nimic; mi‐o imaginam ca pe o imensă varietate de forme şi
astfel, de fapt, nu o gândeam cu adevărat. În spiritul meu se învălmăşeau,
într‐o ordine confuză, tot felul de forme dezgustătoare şi oribile care,
totuşi, erau forme 15 ; numeam „informă“ această masă enormă nu pentru
că ar fi fost lipsită de formă, ci pentru că era dotată cu o astfel de formă
încât, prezentându‐mi‐se atât de neobişnuită şi de ciudată, îmi dădea
peste cap toate simţurile şi‐mi răscolea slăbiciunea omenească.