Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 597
pământul acesta al nostru 5 ; în comparaţie cu acel cer al cerului, cerul pământului
nostru nu este nici el decât pământ. Şi astfel, aceste două mari
corpuri pot fi numite cu deplină îndreptăţire laolaltă pământ, în comparaţie
cu acel tainic cer care aparţine Domnului, şi nu fiilor oamenilor.
capitolul al iii‐lea
Despre înţelesul expresiei biblice „întunericul de
deasupra adâncului“
3
Acest pământ era nevăzut şi lipsit de alcătuire 6 , era un fel de abis adânc şi
de nepătruns, deasupra căruia nu se afla lumina, fiindcă nu avea nici o
înfăţişare. De aceea ai poruncit să se scrie că întunericul se află deasupra
abisului 7 . Ce este însă altceva întunericul decât absenţa luminii? Căci dacă
lumina ar fi existat, unde s‐ar fi putut ea afla, dacă nu stăpânind pe deasupra
lumii şi luminând‐o? Dar, de vreme ce lumina nu exista încă, ce
altceva a fost prezenţa întunericului decât absenţa luminii? Întunericul
domnea deci peste tot, deoarece lumina lipsea, la fel cum acolo unde nu
există nici un sunet domneşte tăcerea. Şi ce altceva înseamnă domnia
tăcerii, dacă nu absenţa oricărui sunet?
Oare nu tu, Doamne, eşti acela care ai dat sufletului meu învăţătura pe
care să ţi‐o mărturisească? 8 Oare nu tu, Doamne, m‐ai învăţat că, mai
înainte ca această materie informă să fi primit de la tine o formă şi un fel
propriu de a fi 9 , nu a existat nimic, nici culoare, nici înfăţişare, nici corp
şi nici spirit? Nu este vorba totuşi despre un nimic absolut: exista un fel
de materie fără formă, lipsită de orice înfăţişare. 10
capitolul al iv‐lea
Despre materia informă
4
Cum ar putea fi denumită această materie fără formă, aşa încât înţelesul
ei să pătrundă şi în minţile celor cu gândirea mai înceată, altfel decât
întrebuinţând un cuvânt obişnuit? Putem oare găsi în toate părţile alcătuitoare
ale universului ceva mai asemănător cu această lipsă de formă 11
decât pământul şi abisul? Aşezate pe treapta cea mai de jos a lucrurilor