Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XI 593
trebuie să‐şi dea seama că nu este cu putinţă să existe timp înainte de
Creaţie şi să înceteze să mai afirme asemenea neghiobii 112 . Să‐şi îndrepte
deci şi ei atenţia către cele ce sunt mereu prezente 113 şi să‐şi dea seama că
tu ai existat înainte de toate timpurile, tu, Creator al tuturor timpurilor,
şi că nici un timp şi nici o fiinţă creată nu împărtăşesc cu tine veşnicia,
chiar dacă unele fiinţe se află deasupra timpurilor 114 .
capitolul al xxxi‐lea
Rugăciune finală. Dumnezeu este Creatorul timpului
41
Doamne, Dumnezeul meu, cât de mari sunt ocolişurile adâncii tale taine şi
cât de departe m‐au aruncat urmările păcatelor mele! Vindecă ochii mei şi fă
să mă bucur de Lumina ta! Fireşte, dacă ar exista un spirit înzestrat cu o
putere de a cunoaşte şi de a prevedea atât de mare încât să ştie despre toate
cele trecute şi cele viitoare tot atât de multe cât ştiu eu despre un cântec foarte
cunoscut, acest spirit ar stârni o nemaipomenită mirare, poate chiar înfricoşare
şi uimire; căci nimic nu ar scăpa atenţiei lui din ceea ce s‐a petrecut din
scurgerea veacurilor şi din ceea ce urmează să se petreacă, la fel cum şi mie,
atunci când cânt acel cântec, îmi este clar ce versuri şi cât timp a trecut de la
începutul cântecului, precum şi ce versuri şi cât timp îmi mai rămân până la
sfârşit. Departe de mine însă gândul, da, departe de mine gândul că tu, întemeietorul
universului, Creatorul sufletelor şi al trupurilor, ai avea o cunoaştere
a tuturor celor viitoare şi a tuturor celor trecute asemănătoare cu a mea.
Cunoaşterea ta este cu mult mai minunată şi cu mult mai tainică decât a mea.
Când cântăm sau ascultăm un cântec cunoscut, starea de aşteptare a sunetelor
viitoare şi amintirea sunetelor deja trecute determină o schimbare permanentă
a sentimentelor şi ţin simţurile încordate; nimic asemănător nu se
întâmplă în privinţa ta, care eşti veşnic neschimbător, care eşti cu adevărat
veşnicul Creator al spiritelor. La fel cum la început ai cunoscut cerul şi pământul
115 fără nici o schimbare în cunoaşterea ta, tot astfel ai şi creat la început
cerul şi pământul, fără nici o diferenţiere 116 în cadrul acţiunii tale.
Fie să te preaslăvească acela care înţelege acest lucru, fie să te slăvească şi
acela care nu înţelege! O, cât eşti de măreţ! Şi totuşi, locuinţa ţi‐o afli în
cei cu inima smerită! Căci îi înalţi pe cei încovoiaţi 117 şi nu se prăbuşesc
aceia cărora tu le eşti înălţarea.