Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XI 583
alcătuit din atâtea versuri; aceste versuri sunt lungi, căci conţin atâtea picioare
metrice; aceste picioare metrice sunt lungi, căci ţin atâtea silabe; această
silabă este lungă, deoarece este de două ori cât una scurtă.“
Dar chiar şi aşa, tot nu obţinem o măsură sigură a timpului, de vreme ce
se poate întâmpla ca un vers mai scurt, rostit însă mai rar, să persiste mai
mult timp în auz decât un vers mai lung, dar rostit mai repede. Tot aşa
şi cu un poem, cu un picior metric sau cu o silabă.
De aceea, mi se pare mai potrivit să spunem că timpul nu este altceva
decât o extensie, cu toate că nu ştiu extensiunea cărui lucru ar putea fi.
Nu ar fi surprinzător dacă ar fi chiar extensia spiritului. Te implor, Dumnezeul
meu, spune‐mi ce măsor eu atunci când spun fie într‐un mod
nedefinit: „Acest timp este mai lung decât celălalt“, fie într‐un mod definit:
„Acest timp este de două ori mai lung decât celălalt“! Ştiu deci că
măsor timpul; dar nu măsor viitorul, fiindcă el încă nu există; nu măsor
prezentul, pentru că nu are nici o extensie; nu măsor nici trecutul, fiindcă
el deja nu mai există. Atunci ce măsor? Poate timpul aflat în desfăşurare,
care încă nu s‐a scurs? Este tocmai ce am afirmat mai sus.
capitolul al xxvii‐lea
Dificultatea de a măsura un fenomen
care se petrece în timp, cum ar fi un sunet
34
Stăruie, suflete al meu, şi încordează‐ţi atenţia! Dumnezeu este ajutorul
nostru 95 , el ne‐a creat pe noi, şi nu noi înşine 96 . Priveşte cu atenţie spre
locul de unde se ivesc zorii adevărului 97 .
Iată, imaginează‐ţi un sunet corporal, cum începe să se audă, răsună, răsună
în continuare şi deodată se opreşte; acum este deja linişte, sunetul s‐a scurs,
deja nu mai există nici un sunet. Înainte de a fi răsunat era ceva care urma
să existe şi nu putea fi măsurat, deoarece nu exista încă; nici acum, în prezent,
nu poate fi măsurat, deoarece deja nu mai există. Numai în momentul
în care răsuna putea fi măsurat, fiindcă doar atunci exista. Totuşi, chiar
şi în acest caz, sunetul nu a fost nemişcat, ci a trecut şi s‐a scurs. Oare
tocmai datorită acestei curgeri a fost mai cu putinţă să fie măsurat? Pe
parcursul trecerii, sunetul se întindea pe o anumită durată de timp, care
făcea posibilă măsurarea, căci prezentul nu are nici o întindere.