Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xxiii‐lea
Ca orice activitate, şi vorbirea umană
se desfăşoară în timp
confesiuni – XI 575
29
L‐am auzit odată pe un om învăţat spunând că timpul n‐ar fi altceva
decât mişcările soarelui, ale lunii şi ale stelelor 87 , dar nu am putut încuviinţa
această aserţiune. Căci atunci, mă întreb cu aceeaşi îndreptăţire, de
ce timpul nu ar fi mişcarea tuturor corpurilor? Dacă luminătorii cerului
şi‐ar înceta alergarea lor, dar roata unui olar ar continua să se învârtă, oare
n‐ar mai exista timpul prin care să‐i măsurăm rotirile şi care să ne îngăduie
să spunem că acestea se petrec la răstimpuri egale sau că se succedă când
mai lent, când mai rapid, că unele sunt mai lungi, iar altele, mai scurte? 88
În chiar momentul în care vorbim despre aceste lucruri, oare nu în timp
ne desfăşurăm vorbirea? Oare în cuvintele noastre ar mai fi silabe lungi
şi silabe scurte 89 dacă unele nu ar suna un timp mai îndelungat, iar altele,
un timp mai scurt?
O, Dumnezeule, dă‐le oamenilor îngăduinţa să priceapă, printr‐un exemplu
simplu, care sunt înţelesurile comune lucrurilor mărunte şi celor mari.
Există aştri şi luminători ai cerului, semne care să mărginească anotimpurile,
zilele şi anii 90 ; da, nu este nici o îndoială! Dar, aşa cum nici eu nu pot să
susţin că o rotire a micii roţi de lemn a olarului înseamnă o zi, tot aşa nici
învăţatul respectiv nu poate să susţină că rostirea aceea nu reprezintă o
secvenţă de timp.
Câteva ipoteze greşite referitoare
la natura timpului
30
Doresc, aşadar, să cunosc puterea şi esenţa 91 timpului, cu ajutorul căruia
măsurăm mişcările corpurilor şi spunem, de exemplu, că o anumită mişcare
se întinde în timp de două ori mai mult decât alta. Am în vedere
faptul că folosim cuvântul zi ca să semnificăm nu numai durata de timp
cât soarele se află deasupra pământului, perioadă care determină deosebirea
dintre zi şi noapte, ci şi întregul parcurs al soarelui, de la răsărit până
la apus. Această perioadă o avem în vedere când spunem: „Au trecut atâtea
zile“, prin expresia „atâtea zile“ înţelegând deopotrivă nopţile, fiindcă
nopţile nu sunt socotite separat. Aşadar, întrucât ziua se produce prin