Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xvii‐lea
În ce măsură timpul viitor şi timpul trecut
există
confesiuni – XI 565
22
Eu doar mă întreb, Părinte, nu afirm cu tărie ceva. Dumnezeul meu,
veghează asupra mea şi călăuzeşte‐mă!
Cineva ar putea să‐mi spună că nu există trei timpuri, trecut, prezent şi
viitor, aşa cum am învăţat când am fost copii şi cum îi învăţăm şi noi, la
rândul nostru, pe alţi copii, ci doar un singur timp, prezentul, pentru că
celelalte două, trecutul şi viitorul, nu există. O altă ipoteză ar fi aceea că
trecutul şi viitorul există, dar timpul iese dintr‐un fel de adăpost ascuns
atunci când devine din viitor prezent şi se retrage în alt ascunziş când din
prezent devine trecut. Dacă nu ar fi aşa, cum ar fi putut vedea profeţii 75
viitorul, de vreme ce el nu exista? Căci ceva care nu există nu poate fi
văzut. De asemenea, cei care relatează întâmplări trecute nu le‐ar putea
relata în mod veridic dacă nu le‐ar distinge prin spiritul lor; dar, dacă
trecutul ar fi neant, ar fi fost cu neputinţă să fie distins în vreun fel. Aşadar,
trebuie să admitem că viitorul şi trecutul există şi ele.
capitolul al xviii‐lea
În ce măsură viitorul poate fi prezis
23
Îngăduie‐mi, Doamne, să cercetez mai departe, tu, speranţa mea! 76 Fă ca
nimic să nu‐mi tulbure gândurile!
Dacă viitorul şi trecutul există, vreau să ştiu unde se află ele. Dacă nu sunt
încă în stare de această cunoaştere, ştiu cel puţin că, oriunde s‐ar afla, ele
nu există acolo ca viitor sau ca trecut, ci ca prezent. Căci, dacă viitorul
s‐ar afla acolo în calitate de viitor, el nu ar exista încă, iar dacă trecutul
s‐ar afla acolo în calitate de trecut, el deja nu ar mai exista. Aşadar, oriunde
s‐ar afla şi orice ar fi, ele nu există decât în măsura în care sunt
prezente. Când relatăm cu exactitate fapte trecute, din mintea noastră nu
ies faptele ca atare, care s‐au petrecut, ci cuvintele născute din imaginile
lucrurilor care, trecând prin simţurile noastre, s‐au întipărit în spiritul
nostru ca un fel de urme 77 . Propria mea copilărie, care nu mai există, se
află într‐un timp trecut; dar când mi‐o amintesc şi o descriu, imaginea ei