Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XI 557
premergi tuturor timpurilor. Tu premergi tuturor timpurilor trecute de
la înălţimea veşniciei tale mereu prezente şi te afli deasupra tuturor celor
viitoare, pentru că acum ele urmează să vină, iar îndată ce vor fi venit, vor
fi deja trecute; tu însă rămâi mereu acelaşi, iar anii tăi nu vor avea sfârşit 66 .
Anii tăi nu merg, nici nu vin, în vreme ce anii noştri merg şi vin, pentru
ca toţi ceilalţi să vină la rândul lor. Anii stau toţi laolaltă, tocmai pentru
că sunt nemişcaţi; ei nu se mişcă alungaţi de cei veniţi din urmă, fiindcă
ei nu trec unul după altul; anii noştri însă abia atunci vor fi împliniţi cu
toţii, când vor înceta să mai fie. Anii tăi sunt ca o singură zi 67 , iar ziua ta
nu vine zilnic, ci este un veşnic „astăzi“, fiindcă acest „astăzi“ al tău nu
lasă locul unui „mâine“, la fel cum nici nu urmează unui „ieri“. Acest
„astăzi“ al tău este veşnicia; de aceea ai dat naştere unei Fiinţe co‐eterne 68
cu tine, căreia i‐ai spus: Astăzi eu te‐am născut 69 . Tu ai creat toate timpurile
şi înaintea tuturor timpurilor te afli tu; şi nu este cu putinţă ca într‐un
timp determinat timpul să nu fi existat 70 .
capitolul al xiv‐lea
Ce este timpul? Dificultatea de a înţelege
acest concept
17
Nu a existat deci nici un timp în care tu să nu fi creat nimic, deoarece
timpul însuşi l‐ai creat tot tu 71 . Şi nici un timp nu este co‐etern cu tine,
fiindcă tu rămâi mereu acelaşi; dacă şi timpul ar rămâne mereu acelaşi,
atunci el nu ar mai fi timp.
Ce este totuşi timpul? Cine ar putea să dea o explicaţie uşoară şi pe scurt?
Cine ar putea să cuprindă cu mintea această idee, pentru ca apoi să o
exprime prin cuvinte? Şi totuşi, în discuţiile noastre, nici un cuvânt nu
ne este mai familiar şi mai uşor de recunoscut decât cuvântul timp. Îl
înţelegem oricum atunci când îl rostim noi, dar îl înţelegem la fel de bine
şi când îl auzim rostit de altcineva.
Ce este deci timpul? Dacă nu‐mi pune nimeni această întrebare, atunci ştiu
ce este timpul. Dar dacă aş vrea să‐l lămuresc pe cel care întreabă, nu mai
ştiu 72 . Eu ştiu totuşi – afirm aceasta cu tărie – că, dacă nimic nu s‐ar fi petrecut,
nu ar exista timpul trecut, dacă nimic n‐ar fi pe cale să se petreacă, nu ar
exista timpul viitor şi dacă nimic nu se petrece, nu ar exista timpul prezent.