Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XI 537
3
şi să împart tainele tale poporului tău? 9 Chiar dacă aş fi în stare să înfăţişez
toate faptele în ordinea lor, fiecare picătură de timp m‐ar costa foarte
scump.
De multă vreme ard de dorinţa de a medita la legea ta 10 , şi să‐ţi mărturisesc
cu privire la ea toată ştiinţa şi toată neştiinţa mea, primele sclipiri ale
iluminării tale, ca şi rămăşiţele de întuneric din mine, până când slăbiciunea
mea va fi absorbită de tăria ta. Nu vreau să mi se risipească cu alte
griji orele care îmi rămân libere după satisfacerea nevoilor trupului, după
preocupările spirituale 11 şi după serviciile pe care suntem datori să le facem
oamenilor sau după cele pe care le facem fără să fim totuşi datori.
Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea mea 12 ; fie ca îndurarea
ta să‐şi plece urechea la dorinţa mea, fiindcă ea mă mistuie nu doar în
interesul meu, ci vrea să fie de folos şi iubirii pentru fraţii mei; tu vezi în
inima mea că aşa este. Lasă‐mă să‐ţi aduc drept jertfă supunerea gândirii
şi a vorbirii mele 13 , dar mai întâi fă să am ce să‐ţi înfăţişez drept jertfă.
Căci eu sunt sărac şi lipsit, iar tu eşti bogat faţă de toţi cei care te strigă 14 ;
tu eşti ferit de griji, dar îţi faci griji pentru noi. Retează de pe buzele mele,
atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară, orice nechibzuinţă şi orice minciună.
Scripturile tale să fie pentru mine nişte desfătări neprihănite; fie ca nici
eu să nu mă înşel cu privire la ele şi nici pe alţii să nu‐i înşel cu ajutorul
lor. Doamne, ascultă‐mă şi îndură‐te de mine, Doamne, Dumnezeul meu,
tu, lumină pentru cei orbi şi tărie pentru cei slabi, dar deopotrivă lumină
şi pentru cei care văd şi tărie şi pentru cei puternici. Apleacă‐te spre sufletul
meu şi ascultă‐l cum te strigă din străfunduri. Căci dacă urechile
tale nu ar fi prezente până şi în străfunduri, încotro ne vom mai îndrepta?
Spre cine vom mai striga?
A ta este ziua şi a ta este noaptea 15 . La un semn al tău trec în zbor clipele.
Dăruieşte‐mi un răstimp suficient pentru meditaţiile mele asupra înţelesurilor
ascunse ale legii tale, nu o încuia înaintea celor care bat la porţile
ei. Nu fără un rost ai voit să fie scrise atât de multe pagini pline de taine
ascunse; aceste păduri nu sunt lipsite de cerbii lor, care‐şi găsesc adăpostul
şi‐şi recapătă puterile în ele, se plimbă şi pasc, se culcă şi rumegă în ele 16 .
O, Doamne, desăvârşeşte în mine lucrarea ta şi dezvăluie‐mi aceste taine!
Iată, glasul 17 tău înseamnă bucuria mea, glasul tău se află mai presus de
revărsarea tuturor desfătărilor. Dăruieşte‐mi ce să iubesc, fiindcă iubesc.
Tu eşti acela care mi‐ai dăruit faptul de a iubi 18 . Să nu părăseşti darurile