Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XI‐a
capitolul i
Ce datorii avem faţă de Dumnezeu
1
Nu cumva, Doamne, de vreme ce a ta este eternitatea, tu nu bagi în seamă
ceea ce îţi spun? Sau poate vezi în timp ceea ce se petrece în timp? 1 De
ce atunci îţi povestesc foarte amănunţit atât de multe lucruri? Bineînţeles,
nu pentru ca tu să le afli de la mine, ci ca să citesc în mine şi în cei care
citesc aceste rânduri iubirea noastră pentru tine, aşa încât toţi să strigăm:
Mare este Domnul, şi cu adevărat vrednic de laudă! 2 Am spus mai înainte 3 :
fac aceasta din iubire pentru iubirea faţă de tine. Noi înălţăm rugăciuni,
fireşte, şi totuşi Adevărul ne spune: Părintele vostru ştie de ce aveţi nevoie
chiar înainte ca voi să i‐o cereţi 4 . Mărturisindu‐ne către tine nenorocirile
noastre şi recunoscând îndurările tale faţă de noi, dăm la iveală trăirile
noastre, pentru ca tu să duci până la capăt eliberarea noastră, aşa cum ai
început‐o, astfel ca noi să încetăm a mai fi nefericiţi în noi înşine şi să ne
găsim în tine fericirea; căci tu ne‐ai chemat să fim săraci în spirit 5 , să fim
îngăduitori, să plângem, să fim flămânzi şi însetaţi de dreptate, să fim
milostivi, cu inima curată 6 şi iubitori de pace.
Iată de ce ţi‐am povestit atât de multe, după puterile şi după voinţa mea;
căci tu cel dintâi ai voit să mă mărturisesc ţie 7 , Domnului, Dumnezeului
meu, fiindcă tu eşti bun şi fiindcă în veac va rămâne îndurarea ta 8 .
capitolul al ii‐lea
Augustin îl roagă pe Dumnezeu să‐l ajute
în înţelegerea Sfintelor Scripturi
2
Dar când voi fi eu în stare să relatez prin vorbirea condeiului meu toate
îndemnurile tale, toate spaimele care mi‐au venit de la tine, mângâierile
şi îndrumările tale, prin care m‐ai călăuzit să propovăduiesc Cuvântul tău