Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 531
capitolul al xliii‐lea
Isus Hristos este singurul mijlocitor adevărat
68
69
70
Singurul Mijlocitor adevărat, pe care prin tainica ta îndurare l‐ai arătat şi
l‐ai trimis oamenilor pentru ca prin exemplul său ei să înveţe smerenia 232 ,
acest Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Isus Hristos 233 , s‐a aşezat
între muritorii cei păcătoşi şi Cel drept şi nemuritor, muritor el însuşi
asemenea oamenilor şi drept asemenea lui Dumnezeu; şi, pentru că răsplata
celui drept sunt viaţa şi pacea, el a venit pentru ca, prin dreptatea
lui, care îl uneşte cu Dumnezeu, să alunge de la nelegiuiţii îndreptaţi
moartea lor, pe care a voit să o împărtăşească cu ei. El a fost cel înfăţişat
sfinţilor din vremurile de altădată, pentru ca, prin credinţa în pătimirea
sa ce urma să vină, ei să fie mântuiţi, la fel cum noi suntem mântuiţi prin
credinţa în pătimirea sa care s‐a petrecut. Numai în măsura în care este
om, el este Mijlocitorul; dar în măsura în care este Cuvântul, el nu se află
deloc la mijloc, fiindcă este egal cu Dumnezeu, Dumnezeu lângă
Dumnezeu şi, deopotrivă, un singur Dumnezeu 234 .
Cât de mult ne‐ai iubit, bunule Părinte, tu, care nu l‐ai cruţat pe singurul
tău Fiu şi l‐ai încredinţat morţii, pentru noi, cei nelegiuiţi 235 . Cât de mult
ne‐ai iubit pe noi, aceia pentru care Hristos nu a socotit ca o uzurpare
faptul că este egal cu tine şi s‐a supus întru totul, până la moartea pe
cruce 236 , el, care este singurul liber între cei morţi 237 , având puterea să‐şi
lase sufletul şi apoi să şi‐l ia înapoi 238 , el, care a fost înaintea ta, pentru noi,
deopotrivă învingător şi victimă – învingător tocmai pentru că a fost victimă
–, el, care a fost înaintea ta, pentru noi, deopotrivă preot şi jertfa – şi
anume preot tocmai pentru că a fost jertfă –, el, care ne‐a prefăcut din
robi în fii ai tăi, ca unul care, fiind născut din tine, s‐a făcut rob al nostru!
Pe bună dreptate, pe el îmi întemeiez speranţa că îmi vei vindeca toate
bolile, cu ajutorul lui, care stă aşezat la dreapta ta şi stăruie pentru noi pe
lângă tine 239 . Fără el aş fi deznădăjduit! Căci multe şi mari sunt bolile mele,
da, multe şi mari; dar mult mai mare este leacul care vine de la tine. Am
fi putut crede că Cuvântul tău s‐a îndepărtat de unirea cu omul şi am fi
putut să fim deznădăjduiţi de starea noastră, dacă el nu s‐ar fi făcut trup
şi nu ar fi locuit între noi 240 .
Îngrozit de păcatele mele şi de apăsarea nenorocirii mele, frământam în
mintea mea gândul de a fugi şi de a mă retrage în singurătate 241 , tu însă