Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 517
59
faţă de tine 186 şi ai îmblânzit grumazul meu în jugul tău 187 . Iar acum port
acest jug, care îmi este uşor de purtat, potrivit făgăduinţei tale, pe care
ţi‐ai îndeplinit‐o. Era uşor şi altădată, dar eu nu cunoşteam acest lucru
atunci când mă temeam să mă supun lui.
Dar oare, Doamne, tu, care eşti singurul ce stăpâneşti fără trufie, fiindcă
eşti singurul stăpân adevărat 188 , care nu ai alt stăpân, oare am scăpat eu
cu adevărat şi de acest al treilea fel de ispitire? Se poate oare scăpa de ea
în această viaţă? Este vorba despre dorinţa de a fi iubit şi temut de oameni,
nu pentru alt motiv, ci doar pentru simpla bucurie, o bucurie care nu este
adevărata bucurie 189 . Nefericită viaţă şi respingătoare lăudăroşenie! De
aici rezultă mai ales faptul că tu nu eşti iubit şi nu eşti temut în mod
neprihănit 190 , şi de aceea te împotriveşti celor trufaşi, dar arăţi milă faţă de
cei smeriţi 191 ; strigi cu glas de tunet împotriva ambiţiilor lumii acesteia,
iar munţii se cutremură până în temelii 192 .
Deoarece atunci când îndeplinim anumite obligaţii în societatea omenească
este necesar să ne facem iubiţi sau temuţi de oameni, duşmanul
adevăratei noastre fericiri stă în preajma noastră, semănând peste tot în
calea noastră curse cu îndemnul: „Foarte bine! Bravo!“ 193 , pentru ca astfel
să‐i cădem în mod necugetat în plasă, în setea noastră de a auzi laude. El
vrea să despărţim bucuria noastră de Adevărul tău şi să o legăm de minciuna
oamenilor; vrea să ajungem să ne placă să fim iubiţi şi temuţi de
alţii, dar nu în numele tău, ci în locul tău; în acest chip, ne poate face
asemănători cu sine însuşi, împărtăşind cu el nu armonia iubirii 194 , ci
chinurile pedepsei. Căci el a hotărât să‐şi aşeze sălaşul la miazănoapte 195 ,
pentru ca oamenii să‐l slujească, în întuneric şi în frig, pe acest strâmb şi
pervers imitator al tău.
Noi însă, Doamne, iată, suntem mica ta turmă 196 , păstrează‐ne aproape
de tine! Fii singura noastră slavă! Să fim iubiţi întru tine, iar în noi
Cuvântul tău să fie temut! Cel care voieşte să fie lăudat de oameni în
pofida ta, acela nu va fi apărat de oameni la judecata ta şi nu va scăpa de
pedeapsa ta.
Chiar şi atunci când nu este un păcătos, acela care este lăudat după dorinţele
inimii lui şi nu este binecuvântat cineva care săvârşeşte nelegiuiri 197 , ci
este lăudat un om pentru un dar primit de la tine, dacă îşi află o bucurie
mai mare în faptul că este lăudat decât în darul pentru care este lăudat,
atunci lauda este în pofida voinţei tale; cel care aduce lauda este în acest