Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 509
53
aşezat mâinile încrucişate în mod tainic, nu cum încerca părintele lor să‐l
corecteze din afară, ci potrivit discernământului său lăuntric. Aceasta este
adevărata Lumină, ea este una singură, şi o singură fiinţă sunt toţi aceia
care o văd şi o iubesc.
Cât priveşte lumina aceasta corporală, despre care vorbesc acum, ea dă
savoare vieţii orbilor iubitori ai vieţii pământeşti, printr‐o dulceaţă ademenitoare
şi primejdioasă. Însă cei care au învăţat să te slăvească pentru
această lumină coruptă, Dumnezeule creator al tuturor lucrurilor 165 , o
cuprind pe ea în imnurile pe care ţi le înalţă, în loc să se lase ei cuprinşi
de ea în somnul sufletelor lor. În ce mă priveşte, eu aşa aş vrea să fie. Mă
împotrivesc amăgirilor ochilor, de teamă ca paşii mei, care înaintează pe
calea ta, să nu se împiedice; şi înalţ către tine ochii nevăzuţi ai spiritului,
pentru ca tu să scoţi din laţ picioarele mele 166 . Le eliberezi din când în când,
căci ele mereu cad în laţ. Tu nu încetezi să le eliberezi, pe când eu mă
prind mereu în cursele întinse pretutindeni, căci nu dormi şi nici nu vei
dormi tu, cel ce îl păzeşti pe Israel 167 .
Cât de numeroase sunt lucrurile pe care oamenii le‐au tot adăugat spre
încântarea privirilor lor, cu ajutorul feluritelor arte şi meşteşuguri, prin
veşminte, încălţări, vase şi fel de fel de alte obiecte, prin picturi şi diferite
alte plăsmuiri, care depăşesc cu mult o întrebuinţare necesară şi măsurată,
precum şi semnificaţia lor cu adevărat evlavioasă! Umblând în afara lor
după lucruri pe care le‐au creat ei înşişi, oamenii îl părăsesc înlăuntrul 168
lor pe Acela care i‐a creat şi nimicesc în ei creaţia lui Dumnezeu 169 .
Eu însă, Dumnezeul meu şi comoara mea, chiar şi în aceste lucruri găsesc
un prilej să‐ţi cânt un imn de slavă şi să‐ţi aduc o jertfă de laudă, ţie, care
te jertfeşti pentru mine; căci frumuseţile care trec prin sufletele artiştilor
către mâinile lor vin din acea Frumuseţe care se află deasupra sufletelor 170
şi spre care sufletul meu suspină zi şi noapte. Cei care plăsmuiesc frumuseţile
exterioare şi cei care umblă după ele îşi primesc de la această
Frumuseţe măsura judecăţii de valoare 171 , dar nu tot de aici îşi iau şi
măsura bunei întrebuinţări. Această măsură se află acolo, dar ei nu o văd,
căci, dacă ar vedea‐o, ei nu ar merge mai departe, ci şi‐ar păstra întreaga
lor putere pentru tine 172 , în loc să o risipească în desfătări obositoare.
Chiar şi eu însumi, care afirm aceste lucruri şi văd cât sunt de adevărate,
îmi împleticesc paşii în capcanele unor locuri frumoase, însă tu îmi dai
drumul, da, îmi dai drumul, fiindcă îndurarea ta se află înaintea ochilor