Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 503
nici prea strânse, nici prea slobode. Dar cine, Doamne, cine oare nu se
lasă târât câteodată până dincolo de hotarele necesităţii stricte? Dacă există
cineva, acela este un om mare. Fie ca el să preamărească numele tău! Eu
nu sunt un astfel de om, fiindcă sunt un păcătos. Însă şi eu preamăresc
numele tău; şi va mijloci înaintea ta pentru păcatele mele 150 acela care a
învins lumea aceasta 151 . El mă socoteşte printre mădularele neputincioase
ale trupului său, deoarece ochii tăi au privit ceea ce era nedesăvârşit în el
şi toate vor fi înscrise în cartea ta 152 .
capitolul al xxxii‐lea
Atracţia pentru parfumuri
48
Farmecele parfumurilor nu mă tulbură prea mult; dacă nu le am, nu umblu
după ele, iar dacă sunt prezente nu le resping, pregătit însă tot timpul
să mă lipsesc de ele. Aceasta este părerea pe care o am despre mine; poate
mă înşel. Căci sunt înconjurat – fapt pe care nu încetez să‐l deplâng – de
un adânc întuneric prin care puterea de gândire din mine îmi este tăinuită,
aşa încât, atunci când se întreabă cu privire la propriile forţe, spiritul
meu se îndoieşte dacă să se încreadă în sine însuşi, fiindcă ceea ce se petrece
înlăuntrul lui îi rămâne de cele mai multe ori ascuns dacă nu este
pus în lumină de experienţă; de asemenea, nimeni nu trebuie să se simtă
în siguranţă în această viaţă, care a fost denumită o încercare neîntreruptă
153 : cine a putut să treacă de la o stare rea către una mai bună poate
tot aşa de bine să treacă de la una mai bună către alta mai rea. Singura
noastră speranţă, singura încredere, singura făgăduinţă statornică este
îndurarea ta.
capitolul al xxxiii‐lea
Despre plăcerile auzului
49
Plăcerile auzului m‐au cuprins şi m‐au subjugat mult mai stăruitor, dar
tu m‐ai descătuşat şi m‐ai eliberat de ele. Mărturisesc că găsesc chiar şi
astăzi o oarecare mângâiere în melodiile ce însufleţesc cuvintele tale atunci
când sunt cântate cu un glas plăcut şi meşteşugit; nu însă chiar până