Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 501
46
47
ţărâna care suntem toţi. Aminteşte‐ţi însă, Doamne, că noi suntem ţărână,
că din ţărână l‐ai creat pe om 129 şi că el s‐a pierdut şi a fost regăsit 130 . Nici
Apostolul 131 nu a găsit în sine puterea, fiindcă şi el este tot ţărână; prin
suflarea ta i‐ai inspirat 132 aceste cuvinte pe care le iubesc atât de mult:
Toate pot să le fac pentru cel care mă întăreşte. 133 Întăreşte‐mă şi pe mine
ca să pot, dă‐mi puterea să fac ceea ce‐mi porunceşti şi porunceşte‐mi
ceea ce voieşti 134 . Apostolul mărturiseşte că de la tine a primit Harul şi că,
dacă se laudă, întru tine se laudă 135 . Am auzit şi pe un altul 136 adresându‐ţi
această rugăciune: Îndepărtează de la mine poftele pântecului! 137 De aici
rezultă limpede, sfinte Dumnezeul meu, că tu eşti cel care ne dăruieşti,
atunci când se întâmplă ceea ce porunceşti să se întâmple 138 .
Tu, bunule Părinte, m‐ai învăţat că toate sunt curate pentu cei curaţi 139 , dar
că este rău pentru omul care dă altora prilej de poticnire 140 ; că orice făptură
a ta este bună şi că nimic nu este de aruncat dacă este primit cu mulţumire 141 ;
că nu hrana ne face mai bine primiţi înaintea lui Dumnezeu 142 şi că nimeni
să nu ne judece pentru mâncare sau băutură 143 ; în sfârşit, ne‐ai învăţat că
acela care mănâncă să nu‐l dispreţuiască pe acela care nu mănâncă, iar cel
care nu mănâncă să nu‐l judece pe cel care mănâncă 144 . Aceste lucruri le‐am
învăţat de la tine 145 şi pentru aceasta ţie îţi aduc mulţumiri, ţie îţi înalţ
laude, Dumnezeul meu, Învăţătorul meu 146 , cel care ai bătut la poarta
urechilor mele şi ai adus lumină în inima mea. Scapă‐mă de orice ispită!
Nu de necurăţenia mâncării mă tem, ci de necurăţenia poftei. Ştiu că lui
Noe i‐a fost îngăduit să mănânce orice fel de carne care poate fi folosită
drept hrană, că Ilie şi‐a recăpătat puterile cu mâncare din carne, că Ioan
Botezătorul, bărbat înzestrat cu o minunată putinţă de a se înfrâna, nu a
fost pângărit de carnea animalelor, a lăcustelor care i‐au ţinut loc de hrană;
şi mai ştiu că Esau s‐a lăsat înşelat din poftă pentru un pumn de linte, că
David s‐a blestemat singur pentru că a dorit nişte apă, iar Împăratul
nostru a fost ispitit nu prin carne, ci cu pâine 147 .
Iar poporul ales a meritat să fie mustrat în deşert nu pentru că a dorit
carne, ci fiindcă a murmurat împotriva Domnului 148 .
Aşezat, aşadar, în mijlocul acestor ispite, lupt zi de zi împotriva poftei de
a mânca şi de a bea; în acest caz, nu este cu putinţă să mă hotărăsc o dată
pentru totdeauna să mă despart de aceste pofte şi să nu mă mai întorc la
ele niciodată, aşa cum am putut să o fac în privinţa plăcerilor împreunării
trupeşti 149 . Şi astfel, trebuie să ţin poftele gâtlejului într‐un fel de frâie,