Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 499
45
există altă cale pe care să trecem într‐acolo unde ne obligă nevoia să trecem.
Cu toate că mâncăm şi bem în scopul de a ne menţine sănătatea, se
ţine de noi ca o umbră 121 o primejdioasă senzaţie de încântare, care încearcă
de multe ori să o ia înainte, până într‐acolo încât ajung să fac de
dragul ei ceea ce afirm şi voiesc să fac în scopul menţinerii sănătăţii.
Mai mult încă, sănătatea şi încântarea au măsuri diferite: ceea ce este îndeajuns
pentru sănătate este prea puţin pentru plăcere, şi adesea e greu de
spus dacă grija necesară pentru corp cere încă susţinere sau pofta neînfrânată
ne înşală, cerând insistent să fie satisfăcută. Nefericitul nostru suflet
este încântat de această nesiguranţă şi se foloseşte de ea ca de o justificare
şi o scuză, bucurându‐se că nu apare limpede cantitatea suficientă pentru
o stare de sănătate normală; şi astfel, sub motivul îngrijirii sănătăţii se
ascunde satisfacerea unei plăceri. Încerc zi de zi să rezist acestor ispite,
chem în ajutor mâna ta dreaptă şi aduc înaintea ta toate frământările mele,
fiindcă nu am încă o idee clară cu privire la acest aspect.
Aud glasul Dumnezeului meu, care îmi porunceşte: Nu lăsaţi să se îngreuneze
inimile voastre de îmbuibare şi de beţie! 122 Beţia se află departe de
mine: fie ca prin îndurarea ta să nu se apropie! Îmbuibarea 123 însă se
strecoară câteodată spre robul tău. Fie ca prin îndurarea ta şi ea să se îndepărteze
de mine! Căci nimeni nu se poate înfrâna decât dacă tu te învoieşti
124 . Multe daruri ne împarţi când te rugăm, şi de la tine am primit
toate bunătăţile pe care le‐am primit înainte de a te ruga. Chiar şi faptul
de a le fi recunoscut după ce le‐am primit este tot un dar de la tine. Eu
nu am fost niciodată beţiv, dar am cunoscut beţivi care au devenit cumpătaţi
datorită ţie. Aşadar, ţie şi se datorează faptul că nu sunt beţivi cei
care nu au fost niciodată beţivi, ţie ţi se datorează şi faptul că aceia care
au fost cândva nu au rămas aşa pentru totdeauna, şi tot ţie ţi se datorează
şi faptul că atât unii, cât şi ceilalţi ştiu cui se datorează aceasta.
Am auzit şi un alt cuvânt al tău: Nu te lăsa purtat de poftele tale şi întoarce
spatele plăcerii tale! 125 Prin Harul tău am mai auzit un cuvânt care mi‐a
fost foarte drag: Nici dacă mâncăm nu câştigăm ceva, nici dacă nu mâncăm
nu pierdem nimic 126 . Aceasta înseamnă că nici mâncarea nu mă face mai
bogat, dar nici cumpătarea nu mă face mai necăjit. Şi am mai auzit încă
un cuvânt: Am învăţat să fiu îndestulat cu ce am la îndemână, ştiu şi să
trăiesc în belşug, ştiu să îndur şi lipsa. Toate pot să le fac întru cel care mă
întăreşte 127 . Iată, acesta este soldatul din oştile cereşti! 128 Este altceva decât