Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 497
să nu mai săvârşească aceste neruşinări îngrozitoare care, prin imagini
animalice, duc la murdărirea corpului 112 , ci nici să nu le mai accepte. Căci
pentru tine, Atotputernicule, care poţi să faci cu mult mai mult decât cerem
sau înţelegem noi 113 , este un lucru neînsemnat să faci în aşa fel ca nici o
ispită, fie ea şi atât de slabă încât să poată fi înăbuşită printr‐un mic efort
de voinţă, să nu mai provoace în mine plăcere, nici măcar în somn, atâta
timp cât starea mea sufletească este curată; poţi să‐mi dăruieşti acest lucru
pentru întreaga mea viaţă, nu doar pentru vârsta de acum. Acum tocmai
i‐am mărturisit Domnului meu celui bun pe ce treaptă a păcatului meu
mă aflu încă, bucurându‐mă cu cutremur 114 pentru ceea ce mi‐ai dăruit şi
plângând pentru ceea ce în mine este neterminat; şi sper că vei desăvârşi
în mine îndurările tale, până la dobândirea păcii depline, pe care o vor
găsi în tine fiinţa mea lăuntrică şi cea exterioară, atunci când moartea va
fi sorbită în victorie 115 .
capitolul al xxxi‐lea
Despre plăcerea de a mânca şi de a bea
43
44
Şi mai există un rău pe care îl întâlnim zi de zi, de‐ar fi să fie singurul! 116
Ne refacem pierderile zilnice ale corpului prin mâncare şi prin băutură,
mai înainte ca tu să nimiceşti şi hrana, şi pântecul 117 , în ziua când vei
ucide nevoia mea printr‐o minunată săturare şi vei îmbrăca acest corp
supus stricăciunii într‐o veşnică nestricăciune 118 .
În prezent, această nevoie îmi este plăcută, cu toate că lupt împotriva ei,
ca să nu‐i cad rob; port zilnic un război prin post şi ajunare, silindu‐mi
tot timpul trupul să mi se supună 119 , şi totuşi, durerile mele sunt izgonite
de plăcere; căci, fireşte, foamea şi setea sunt nişte dureri, care ard şi ucid
ca o febră dacă nu vine în ajutor leacul alimentelor 120 . Şi, fiindcă, pentru
a fi consolaţi, avem la îndemână darurile tale, puse în slujba slăbiciunii
noastre pe pământ, în apă şi în aer, am ajuns să numim plăcere ceea ce
este de fapt o nevoie supărătoare.
Tu m‐ai învăţat să mă apropii de alimente şi să le iau ca pe nişte medicamente.
Însă când trec de la plăcerea dureroasă a foamei către liniştirea ei
prin săturare, chiar în timpul acestei treceri sunt pândit de lanţurile poftei.
Chiar această trecere de la foame la satisfacerea ei este o plăcere şi nu