Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 481
el dacă ar fi auzit numele fericirii în greceşte. Şi aceasta pentru că lucrul
ca atare, desemnat prin cuvântul fericire, nu este nici grecesc, nici latinesc;
acest lucru năzuim să‐l dobândim cu toţii, fie că suntem greci, latini sau
vorbitori ai oricărei alte limbi. Fericirea este deci cunoscută de toţi oamenii.
Dacă ar fi cu putinţă să‐i întrebăm pe toţi într‐o singură limbă dacă
ar dori să fie fericiţi, toţi ar răspunde fără şovăială afirmativ. Aceasta nu
s‐ar putea întâmplă decât dacă în memoria lor se păstrează realitatea însăşi,
desemnată de cuvântul fericire.
capitolul al xxi‐lea
Diferite încercări de definire a fericirii.
Toţi oamenii năzuiesc spre bucurie
30
Lucrurile se petrec oare în privinţa fericirii la fel ca atunci când cineva
care a văzut Cartagina şi şi‐o aminteşte? Nu! Viaţa fericită nu poate fi
văzută cu ochii, deoarece ea nu este un corp.
Este ea ceva asemănător cu amintirea numerelor? Nu, căci acela care
păstrează în memorie numerele nu mai caută să le dobândească, în vreme
ce ideea pe care o avem despre viaţa fericită ne face să o iubim şi, cu toate
acestea, dorim în continuare să o dobândim, pentru a fi fericiţi.
Ne amintim de fericire aşa cum ne amintim de principiile elocinţei? Şi în
acest caz, răspunsul este: Nu! Chiar şi cei care nu sunt încă instruiţi în
arta elocinţei recunosc lucrul desemnat atunci când aud rostindu‐se cuvântul
elocinţă, şi sunt mulţi cei care doresc să cunoască arta vorbirii; acest
fapt dovedeşte că ideea de elocinţă se află într‐înşii. Totuşi, cu ajutorul
simţurilor corpului lor, ei au observat elocinţă la alţi oameni, le‐a plăcut
şi doresc să fie şi ei la fel, cu toate că, dacă nu ar fi avut ei înşişi o cunoaştere
interioară a elocinţei, aceasta nu le‐ar fi plăcut, iar dacă nu le‐ar fi
plăcut, nici nu ar fi dorit să o aibă. Viaţa fericită însă nu este cu putinţă
să o recunoaştem la alţii cu ajutorul simţurilor.
Poate ne amintim fericirea la fel cum ne amintim bucuria? Se poate să fie
aşa. Căci, chiar dacă sunt trist, îmi pot aduce aminte de bucurie, la fel
cum, nefericit fiind, mă gândesc la viaţa fericită. Nu am perceput niciodată
această bucurie cu vreun simţ al corpului, nu am văzut‐o, nu am
auzit‐o, nu am mirosit‐o, nu am gustat‐o, nici nu am atins‐o, ci am trăit‐o