Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 477
Nu spunem că am găsit un lucru pe care îl pierduserăm dacă nu îl recunoaştem,
şi nu putem să îl recunoaştem dacă nu ni‐l reamintim. Obiectul pierise
doar din faţa ochilor noştri, memoria îl păstrase mereu.
capitolul al xix‐lea
Despre stabilitatea memoriei
28
Cum adică? Atunci când memoria pierde ea însăşi ceva, cum se întâmplă
când uităm şi căutăm să ne amintim de un lucru, unde oare căutăm, dacă
nu în memoria însăşi? Iar dacă memoria ne prezintă cumva un lucru în
locul altuia, noi respingem ceea ce ne prezintă, până când apare ceea ce
căutăm. Când apare acest lucru, spunem: „Acesta este“, ceea ce nu am
spune dacă nu am recunoaşte şi nici nu am recunoaşte dacă nu ne‐am fi
amintit. Adevărul este că, de fapt, uitaserăm.
Sau poate că nu ne scăpase cu totul din memorie şi, cu ajutorul părţii
rămase, noi căutam partea cealaltă, deoarece, simţind că nu putea să
desfăşoare în întregime ceea ce de obicei i se prezenta ca un întreg, şi
şchiopătând mutilată, ca să zic aşa, de această obişnuinţă, memoria cerea
stăruitor să i se dea înapoi partea care‐i lipsea.
Ceva asemănător se întâmplă când vedem cu ochii sau ne gândim la o
persoană cunoscută, dar i‐am uitat numele şi încercăm să ni‐l amintim;
dacă ni se prezintă orice alt nume, noi nu facem nici o legătură, deoarece
gândirea nu este obişnuită să facă această asociere; de aceea, respingem
orice nume, până apare acela care satisface pe deplin gândirea noastră,
deprinsă cu imaginea persoanei respective. Dar de unde apare acest nume,
dacă nu chiar din memorie? Chiar şi când îl recunoaştem fiindcă altcineva
ni‐l sugerează, tot din memoria noastră iese. Căci nu este vorba despre
ceva nou, pe care ajungem să‐l credem, ci, amintindu‐ni‐l, încuviinţăm
spunând că numele rostit acum este cel adevărat. Dacă însă numele respectiv
s‐ar fi şters în întregime din spiritul nostru, nu ni l‐am fi amintit
chiar dacă ne‐ar fi fost sugerat. Căci nu uităm cu desăvârşire ceva despre
care ne amintim că am uitat. Aşadar, un lucru pe care l‐am uitat cu totul
nu putem să îl căutăm nici măcar ca pe un lucru pierdut.