Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xv‐lea
Memoria şi imaginile verbale ale lucrurilor
confesiuni – X 469
23
E greu de spus dacă acest proces se petrece cu ajutorul imaginilor sau nu.
Rostesc, de exemplu, numele piatră sau soare atunci când nici piatra, nici
soarele nu sunt prezente ca atare în faţa simţurilor mele; evident, în memoria
mea sunt prezente imaginile acestor lucruri. Rostesc numele durerii
corporale, dar suferinţa nu este prezentă, de vreme ce nu mă doare
nimic; totuşi, dacă o imagine a durerii nu ar fi fost prezentă în memoria
mea, n‐aş fi ştiut despre ce vorbesc şi, discutând despre ea, n‐aş fi putut
să o deosebesc de plăcere. Rostesc numele sănătăţii corporale când corpul
îmi este sănătos; în mine se găseşte chiar starea de sănătate. Totuşi, dacă
imaginea sănătăţii n‐ar fi şi ea întipărită în memoria mea, nu mi‐aş aminti
în nici un fel ce semnifică sonoritatea acestui nume; când s‐ar rosti numele
sănătăţii în prezenţa lor, nici bolnavii nu ar recunoaşte despre ce
este vorba, dacă forţa memoriei lor nu ar fi reţinut imaginea sănătăţii, cu
toate că realitatea desemnată lipseşte din corpul lor.
Rostesc numele numerelor concrete 70 şi iată că în memoria mea sunt
prezente nu doar imaginile acestora, ci chiar ele însele. Rostesc numele
imaginii soarelui şi ea este prezentă în memoria mea; şi nu îmi rechem în
memorie imaginea unei imagini, ci chiar imaginea ca atare; ea însăşi este
de faţă atunci când mi‐o reamintesc. Rostesc numele memoriei şi recunosc
numele pe care îl rostesc. Dar unde recunosc eu memoria, dacă nu
în ea însăşi? Oare memoria este prezentă în sine însăşi doar prin imaginea
ei, sau prin ea însăşi?
capitolul al xvi‐lea
Memorie şi uitare
24
Cum adică? Atunci când rostesc numele uitării şi recunosc imediat ce
denumesc, cum aş putea recunoaşte dacă nu mi‐aş reaminti? Nu vorbesc
despre sunetul acestui nume, ci despre lucrul pentru care acest sunet este
un semn; dacă aş uita lucrul desemnat, nu aş fi fost, fireşte, în stare să
recunosc ce putere de semnificare are sunetul respectiv 71 . Aşadar, când
îmi reamintesc de memorie, memoria este prezentă în ea însăşi prin ea