Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 459
gustul în memorie; în sfârşit, nu seamănă cu nimic din ceea ce simte prin
atingere corpul nostru şi ne putem imagina cu ajutorul memoriei chiar
şi după ce am pierdut contactul cu acel obiect. În toate aceste cazuri, în
memorie nu pătrund lucrurile ele însele, ci doar imaginile lor sunt prinse
cu o uimitoare rapiditate şi aşezate în ordine în minunatele cămăruţe ale
memoriei 51 , de unde reamintirea le scoate în mod minunat.
capitolul al x‐lea
Cel care vrea să‐l găsească pe Dumnezeu
trebuie să învingă şi puterea memoriei
17
Când aud spunându‐se că există trei feluri de întrebări, şi anume: dacă
un lucru fiinţează, ce este acel lucru şi ce fel este acel lucru 52 , reţin de fapt
imaginile sunetelor din care aceste cuvinte sunt alcătuite şi ştiu că aceste
sunete au străbătut aerul însoţite de un zgomot, iar acum nu mai există.
Dar lucrurile ca atare, care sunt semnificate de aceste sunete, nici nu le‐am
atins prin vreun simţ al corpului, nici nu le‐am văzut altundeva decât în
spiritul meu, iar în memorie am păstrat nu imaginile lor, ci lucrurile
însele.
De unde au venit ca să intre în mine ar trebui să‐mi spună ele, dacă este
cu putinţă: Căci trec prin toate porţile corpului meu 53 şi nu găsesc nici
un loc prin care aceste lucruri să fi intrat. Ochii îmi spun: „Dacă sunt
colorate, noi le‐am purtat.“ Urechile îmi spun: „Dacă au sonoritate, noi
le‐am făcut cunoscute.“ Nările îmi spun: „Dacă au miros, prin noi au
trecut.“ Chiar şi simţul gustului îmi spune: „Dacă nu au savoare, nu mie
să‐mi pui această întrebare.“ Şi simţul atingerii îmi spune: „Dacă nu au
corp înseamnă că nu le‐am atins, iar dacă nu le‐am atins înseamnă că nu
le‐am indicat eu.“
De unde au pornit şi pe unde au intrat ele atunci în memoria mea? Nu
ştiu cum s‐a întâmplat. Când le‐am învăţat, nu cu mintea altcuiva le‐am
crezut adevărate, ci le‐am recunoscut prin propria mea minte, le‐am aprobat
ca fiind adevărate şi le‐am încredinţat minţii mele, ca şi cum le‐aş fi
depus la locul lor, de unde să le pot scoate când le‐aş dori. Ele se aflau,
aşadar, acolo şi înainte ca eu să le fi învăţat, dar nu erau încă în memoria
mea 54 . Unde se aflau ele deci şi de ce atunci când mi‐au fost relatate le‐am