Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 451
capitolul al vii‐lea
Pentru a ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu,
trebuie să trecem dincolo de simţuri
11
Ce iubesc deci atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu? Cine este acela
care se află deasupra părţii celei mai înalte a sufletului meu? Ca să mă
înalţ până la el, mă voi ajuta de sufletul meu 39 . Va trebui să depăşesc
această forţă din mine, care mă ţine legat de corp şi care umple de viaţă
întreaga alcătuire. Nu prin această forţă îl pot găsi pe Dumnezeu, căci
altfel l‐ar găsi şi calul, şi catârul, fiinţe lipsite de înţelegere 40 , fiindcă aceeaşi
forţă dă viaţă şi corpurilor lor.
Se află însă în mine şi o altă forţă, prin care nu numai că dau viaţă corpului
pe care mi l‐a făurit Dumnezeu, dar îi dau şi putinţa de a percepe
lucrurile prin simţuri; Dumnezeu a poruncit ca nu ochiul să fie acela care
aude şi nici urechea să vadă, ci prin ochi să văd, iar prin ureche să aud, şi
tot aşa a poruncit în parte tuturor celorlalte simţuri, potrivit locului ocupat
de fiecare şi naturii fiecăruia. Astfel, cu ajutorul simţurilor, eu, sufletul,
care rămân unitar, îndeplinesc diferite funcţiuni. Voi depăşi însă şi
această a doua forţă din mine, căci şi pe ea o posedă calul şi catârul; şi ei
percep cu ajutorul simţurilor corpului.
capitolul al viii‐lea
Începutul unei ample analize
a conceptului de memorie.
Diferitele tipuri şi trepte ale memoriei
12
Voi depăşi, aşadar, şi această forţă a firii mele, înălţându‐mă în mod
treptat către acela care m‐a creat, şi iată că ajung la largile câmpii şi la
spaţioasele palate ale memoriei, unde sunt strânse comorile nenumăratelor
imagini ale feluritelor lucruri, adunate acolo cu ajutorul simţurilor 41 .
În ea sunt păstrate toate gândurile noastre, prin care fie că mărim, fie că
micşorăm, oricum modificăm într‐un fel oarecare faptele pe care le‐au
adunat simţurile noastre şi, de asemenea, orice altă imagine care a fost
pusă la adăpost spre a fi păstrată, atâta vreme cât toate acestea nu sunt
înghiţite şi înmormântate de uitare.