Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 445
meu, tu, Atotputernicule, care eşti alături de mine chiar şi înainte ca eu să
fiu alături de tine. Mă voi dezvălui deci în faţa acelora pe care mi‐ai poruncit
să‐i slujesc, dar nu aşa cum am fost, ci aşa cum sunt acum şi cum voi fi
de acum înainte. Totuşi, nu eu singur mă judec 22 .
În acest fel doresc să fiu ascultat.
capitolul al v‐lea
Pentru a se cunoaşte pe sine, omul are nevoie
de ajutorul lui Dumnezeu
7
Tu, Doamne, eşti cel care mă judeci deoarece, cu toate că nimeni dintre
oameni nu ştie ce se petrece într‐un om, în afară de spiritul omului care se află
în el 23 , există totuşi ceva în fiecare om pe care nu‐l cunoaşte nici chiar spiritul
acelui om, care se află într‐însul; însă tu, Doamne, cunoşti totul despre
el, fiindcă tu l‐ai creat. Iar eu, deşi înaintea privirilor tale mă dispreţuiesc şi
mă socotesc ţărână şi cenuşă 24 , cunosc totuşi despre tine un lucru pe care
nu‐l ştiu despre mine. Fireşte, acum vedem ca într‐o oglindă, ca într‐o parabolă
şi nu încă faţă în faţă 25 ; de aceea, cât timp rătăcesc departe de tine, sunt
mai aproape de mine însumi decât de tine, dar ştiu totuşi că tu nu poţi fi
pângărit în nici un fel. Nu ştiu însă despre mine căror ispite aş fi în stare să
le rezist şi cărora nu le‐aş putea rezista. Speranţa mea stă în faptul că tu eşti
credincios şi că nu îngădui ca noi să fim ispitiţi mai mult decât putem îndura,
ci odată cu ispita tu ne deschizi şi o ieşire, ca să putem răbda 26 .
Voi mărturisi, aşadar, ceea ce ştiu despre mine, voi mărturisi şi ceea ce nu
ştiu despre mine, căci ceea ce ştiu despre mine ştiu fiindcă tu reverşi lumină
asupra mea, iar ceea ce nu ştiu nu voi şti până când întunericul meu
se va face ca miezul zilei 27 înaintea feţei tale.
capitolul al vi‐lea
Augustin se întreabă ce este Dumnezeu
8
Te iubesc, Doamne, cu o cunoştinţă sigură şi deloc îndoielnică. Ai străpuns
inima mea prin Cuvântul tău, iar din clipa aceea te‐am iubit. Dar
iată că, totuşi, şi cerul, şi pământul şi toate cele care se află în ele, de peste