Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – X 439
În faţa ta, Doamne, stau dezvelit, aşa cum sunt. Şi în ce scop mă mărturisesc
ţie, am spus‐o deja. Şi mă mărturisesc nu prin cuvinte şi strigăte
trupeşti, ci prin cuvintele inimii şi prin strigarea gândirii mele, pe care
urechea ta o poate înţelege. Când sunt păcătos, a mă mărturisi către tine
nu înseamnă altceva decât să‐mi fie silă de mine; când sunt însă bun,
atunci mărturisirea nu înseamnă altceva decât să nu‐mi însuşesc eu acest
merit, fiindcă tu, Doamne, îl binecuvântezi pe cel drept 6 , dar mai înainte
de asta tu îl îndreptezi pe păcătos 7 . Mărturisirea mea, Dumnezeul meu, pe
care o fac înaintea privirilor tale 8 , se petrece, aşadar, deopotrivă în tăcere
şi în linişte; căci, deşi glasul meu tace, inima mea strigă! Tot ceea ce spun
bine oamenilor tu ai auzit înainte în inima mea, iar tot ceea ce tu auzi în
inima mea tu mi‐ai spus mai înainte.
capitolul al iii‐lea
Mărturisindu‐se lui Dumnezeu,
Augustin se adresează şi oamenilor,
pentru a fi înţeles de aceştia
3
Dar ce treabă am eu cu oamenii, ca ei să asculte mărturisirile mele ca şi
cum ei ar urma să‐mi vindece mie toate bolile? 9 O, seminţie indiscretă când
e vorba să cunoşti viaţa altuia, dar leneşă când ar trebui să ţi‐o îndrepţi
pe a ta! De ce urmăresc să afle de la mine cine sunt eu aceşti oameni care
nu voiesc să audă de la tine cine sunt ei înşişi? Iar când mă ascultă vorbind
despre mine însumi, de unde ştiu ei că spun adevărul, atâta vreme cât
nimeni dintre oameni nu cunoaşte ce se petrece înlăuntrul omului, în afară
de spiritul acelui om, care se află într‐însul? 10 Dacă însă te aud pe tine
vorbind despre ei, nu vor putea spune: „Domnul minte“! Căci a te auzi
pe tine vorbindu‐le despre ei înşişi nu înseamnă altceva decât a se cunoaşte
pe ei înşişi. Cum ar putea cineva să se cunoască pe sine şi apoi să
spună: „Nu este adevărat!“ fără să fie el însuşi un mincinos? Dar, fiindcă
iubirea le crede pe toate 11 – mai ales în rândul acelora pe care ea îi uneşte
între ei legându‐i de sine –, şi eu, Doamne, mă mărturisesc înaintea ta,
pentru ca oamenii să mă asculte 12 ; cu toate că nu pot să le dovedesc că
mărturisirile mele sunt adevărate, să mă creadă totuşi cel puţin aceia cărora
iubirea le deschide urechile către glasul meu!