Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a X‐a
capitolul i
Despre cunoaşterea lui Dumnezeu
1
Te voi cunoaşte, o, tu, care mă cunoşti pe mine, te voi cunoaşte după cum
şi eu sunt cunoscut de tine 1 . Tărie a sufletului meu, pătrunde în el şi potriveşte‐l
pe măsura ta, ca să ţi‐l însuşeşti şi să‐l stăpâneşti fără vreo pată sau
vreo zbârcitură 2 . Aceasta este speranţa mea, pentru aceasta vorbesc şi întru
această speranţă mă bucur atunci când mă bucur cu o bucurie întremătoare.
Cât priveşte însă celelalte bucurii ale vieţii acesteia, cu atât mai
puţin sunt vrednice de lacrimile noastre, cu cât le plângem mai mult, şi
cu atât ar trebui să le plângem mai mult pe acelea pe care le plângem mai
puţin. Eu ştiu că tu ai iubit adevărul 3 , fiindcă acela care lucrează adevărul
vine la lumină 4 . Vreau, aşadar, să lucrez adevărul, atât în inima mea,
mărturisindu‐mă înaintea ta, cât şi înaintea multor martori, prin ceea ce
scriu aici.
capitolul al ii‐lea
Despre puterea confesiunilor adresate lui
Dumnezeu
2
O, Doamne, abisul conştiinţei umane este gol şi dezvăluit privirilor tale! 5
Ce ar mai putea oare rămâne în mine ascuns de tine, chiar dacă nu m‐aş
mărturisi ţie? Mai degrabă pe tine te ascund de mine însumi decât aş
putea eu să mă ascund de tine. Acum însă, când geamătul meu stă mărturie
cât de silă îmi este de mine însumi, tu eşti acela care străluceşti
pentru mine, care mă bucuri, acela care eşti iubit şi dorit de mine până
într‐acolo încât să‐mi fie ruşine de mine, să mă resping pe mine însumi
pentru a te îmbrăţişa pe tine, să nu vreau să fiu pe placul fie al meu, fie
al tău, decât în numele tău.