Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IX 413
când rămâneau singure, supărată tare, i‐a aruncat cu neruşinare în faţă o
ocară foarte neplăcută, numind‐o „beţivancă“ 108 . Pătrunsă de această împunsătură,
copila şi‐a dat seama cât de dezgustător era obiceiul ei, l‐a
condamnat imediat şi a renunţat la el.
După cum prietenii ne pot strica prin măgulelile lor, tot aşa adesea duşmanii
ne îndreaptă greşelile prin insultele lor. Dar tu, Doamne, le dai
răsplată nu potrivit cu ceea ce obţii tu prin ei, ci potrivit cu gândul lor de
a face rău. Căci, în mânia ei, slujnica a voit să‐şi rănească mica stăpână,
şi nu să o lecuiască; şi a făcut aceasta pe ascuns, când erau doar ele două,
fie pentru că aşa s‐a întâmplat să fie locul şi momentul certei, fie pentru
că se temea ea însăşi să nu se pună în primejdie pentru faptul că a dat în
vileag atât de târziu fapta fetiţei.
Dar tu, Doamne, diriguitorul tuturor celor cereşti şi al celor pământeşti, tu,
care întorci spre planurile tale apele adânci ale puhoaielor, care pui ordine
în curgerea zbuciumată a veacurilor, ai folosit chiar şi sminteala unui suflet
pentru a vindeca un alt suflet. Să învăţăm de aici că nimeni dintre noi nu
trebuie să atribuie propriei sale puteri îndreptarea pe care o observă în urma
cuvintelor sale la acela pe care doreşte să îl vadă îndreptat.
capitolul al ix‐lea
Despre tactul şi discreţia Monicăi în relaţiile
cu soţul ei şi cu restul familiei
19
Mama mea a fost, aşadar, crescută în modestie şi în cumpătare, supusă
mai degrabă de către tine părinţilor ei decât de către părinţii ei faţă de
tine; iar când a ajuns la vârsta potrivită pentru măritiş a fost încredinţată
unui bărbat pe care l‐a slujit ca pe un stăpân şi s‐a străduit neîntrerupt
să‐l câştige de partea ta, vorbindu‐i despre tine doar prin însuşirile cu care
ai împodobit‐o şi datorită cărora ai făcut să fie respectată, iubită şi admirată
de bărbatul ei. I‐a îndurat infidelităţile conjugale 109 cu atâta răbdare,
încât nici o vrajbă nu s‐a iscat din această cauză între ea şi bărbatul ei.
Aştepta să coboare îndurarea ta 110 asupra lui, sperând că odată cu credinţa
în tine el va dobândi şi castitatea.
Tatăl meu era un bărbat deosebit de afectuos, dar tot atât de aprins la
mânie. Când bărbatul i se mânia, mama ştia să nu i se împotrivească nici