Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IX 409
urmele tale 99 . De aceea plângeam mai tare în timp ce se cântau imnurile
tale. Suspinasem cândva pentru tine, iar acum respiram în sfârşit puţina
suflare ce este îngăduită într‐o casă de fân 100 .
capitolul al viii‐lea
Moartea Monicăi. Despre educaţia pe care
a primit‐o ea în copilărie
17
Tu, care îi faci să locuiască pe oameni în aceeaşi casă într‐un singur cuget 101 ,
l‐ai adus alături de noi şi pe Evodius, un tânăr din municipiul nostru. El
era funcţionar imperial atunci când s‐a întors către tine înaintea noastră;
a primit botezul şi, părăsind slujba lumească, a intrat în slujba ta 102 . Eram
mereu împreună şi luaserăm sfânta hotărâre de a locui mereu împreună.
Discutam despre ce loc ar fi mai potrivit ca să te slujim şi ne‐am întors
cu toţii în Africa. Ajunşi la Ostia, la gurile Tibrului, mama mea a murit.
Las la o parte multe amănunte, căci mă grăbesc foarte mult. Primeşte
mărturisirile mele şi mulţumirile mele, Dumnezeul meu, şi pentru nenumăratele
binefaceri ale tale, pe care le trec sub tăcere. Dar nu voi trece cu
vederea toate gândurile care se nasc în sufletul meu cu privire la roaba ta,
cea care m‐a născut din trupul ei pentru viaţa aceasta pământească şi a
făcut ca prin inima ei să mă nasc pentru lumina cea veşnică.
Nu despre însuşirile ei voi vorbi, ci despre însuşirile pe care tu i le‐ai
dăruit; căci nu ea însăşi s‐a plăsmuit pe sine şi nici nu s‐a educat singură.
Tu ai creat‐o, nici tatăl şi nici mama ei nu ştiau ce va deveni ea într‐o zi.
Şi a crescut‐o în teama faţă de tine 103 nuiaua Hristosului tău, adică îndrumarea
Singurului tău Fiu, într‐o familie de credincioşi, un mădular viguros
al Bisericii tale.
Ea spunea mereu că îşi datorează buna creştere nu atât silinţei mamei sale, cât
grijii unei bătrâne servitoare care îl purtase pe bunicul meu când era copil,
aşa cum obişnuiesc unele fetiţe mai mărişoare să‐i poarte în cârcă pe copilaşi.
Din această pricină, pentru bătrâneţea sa, ca şi pentru caracterul ei foarte bun,
bătrâna se bucura în această familie creştină de multă cinstire din partea
stăpânilor săi 104 . De aceea, i‐au fost date în grijă fiicele stăpânilor, iar ea şi‐a
dat toată silinţa să le educe; ştia să le mustre când trebuia, cu o asprime sfântă
şi neînduplecată, dar şi să le înveţe, cu o cumpătare chibzuită.