Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IX 407
16
tuturor fraţilor se uneau cu multă înflăcărare în acordul glasurilor şi al
inimilor. Doar cu un an mai înainte sau nu cu mult mai mult, Iustina,
mama împăratului copil Valentinian, care fusese amăgită de arieni, îl
persecuta pe credinciosul tău Ambrozie în interesul ereziei sale. Mulţimea
evlavioasă stătea de veghe noaptea în biserică, pregătită să moară împreună
cu episcopul ei, robul tău. În acea împrejurare, mama mea, slujitoarea
ta, a cărei râvnă îi conferea un loc de frunte în acele nopţi de veghe,
trăia numai în rugăciuni. Chiar şi noi, cu toate că eram încă nesimţitori
faţă de căldura Duhului tău, eram totuşi stârniţi de starea de îngrijorare
şi de tulburare din cetate 91 . Atunci s‐a luat hotărârea să se cânte în Biserică
imnuri şi psalmi, după obiceiul din ţinuturile răsăritene, pentru ca poporul
să nu‐şi piardă curajul din pricina mâhnirii şi a dezgustului. Această
inovaţie s‐a păstrat de atunci până astăzi şi este imitată de multe, dacă nu
de toate Bisericile tale 92 din alte părţi ale lumii.
Tot atunci i‐ai dezvăluit într‐o viziune episcopului tău amintit mai înainte
93 locul unde zăceau înmormântate trupurile martirilor Protasie şi
Ghervasie. Timp de atâţia ani le‐ai păstrat neatinse de stricăciune în
tainica ta vistierie, ca să le scoţi la lumină în momentul potrivit pentru a
domoli furia unei simple femei, însă împărăteasă. După ce au fost scoase
la lumină şi dezgropate, în timp ce erau purtate cu mare cinste către biserica
lui Ambrozie 94 , nu numai că nişte oameni stăpâniţi de duhuri necurate
au fost vindecaţi – căci până şi demonii recunosc aceste sfinte
relicve –, ci, mai mult, un cetăţean foarte cunoscut al oraşului, orb de
câţiva ani, a întrebat de unde vine acest tumult plin de veselie al poporului;
după ce i s‐a răspuns, s‐a ridicat şi i‐a cerut călăuzei sale să îl conducă
într‐acolo. Ajuns lângă trupurile sfinte, a cerut să i se îngăduie să atingă
cu batista sa racla în care odihneau sfinţii a căror moarte a fost scumpă
înaintea ta 95 . Abia a făcut acest gest şi şi‐a atins apoi ochii cu batista, că
aceştia i s‐au deschis imediat. Ştirea s‐a răspândit îndată, şi către tine s‐au
înălţat laude fierbinţi şi pline de strălucire; iar sufletul duşmancei tale 96 ,
chiar dacă nu s‐a întors către judecata sănătoasă a credinţei, a trebuit cel
puţin să‐şi mai înfrâneze furia persecuţiei.
Ţie îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! 97 De unde şi în ce chip ai rechemat
amintirile mele ca să‐ţi mărturisesc aceste întâmplări pe care, în ciuda însemnătăţii
lor, le‐aş fi trecut sub tăcere prin uitare? Şi totuşi, oricât se
răspândea mireasma parfumurilor tale 98 , noi nu alergam încă pe atunci pe