Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IX 403
mărturisesc, Domnul şi Dumnezeul meu! Căci nu mi se mai întâmplase
nimic asemănător de când venisem pe lume. În adâncul sufletului meu
s‐au strecurat atunci semnele voinţei tale şi, bucurându‐mă de credinţa
mea, am slăvit numele tău; credinţa aceea nu îmi îngăduia să mai rămân
liniştit cu privire la păcatele mele trecute, căci ele nu‐mi fuseseră încă
iertate prin botezul tău.
capitolul al v‐lea
Augustin renunţă oficial la îndatoririle publice
de magistru de retorică
13
Către sfârşitul vacanţei de toamnă 78 i‐am înştiinţat pe toţi cetăţenii Milanului
să‐şi găsească un alt negustor de vorbe 79 , fiindcă eu m‐am hotărât să te slujesc
pe tine şi, de altfel, nu mai eram în stare să îndeplinesc sarcinile acelei meserii,
din cauza unei greutăţi de a respira şi a durerii în piept.
I‐am trimis o scrisoare episcopului tău 80 , sfântul bărbat Ambrozie, arătându‐i
vechile mele rătăciri, precum şi intenţia mea de acum, şi cerându‐i
să mă sfătuiască ce ar trebui să citesc mai întâi din Scripturile tale, ca să
fiu mai bine pregătit şi mai în stare să primesc un dar 81 atât de mare. El
mi l‐a indicat pe profetul Isaia, deoarece, cred, între toţi profeţii, acesta
a prevestit cel mai limpede Evanghelia ta şi chemarea neamurilor păgâne 82 .
Nu am înţeles însă primul capitol al cărţii şi, socotind că tot aşa nu voi
înţelege nici restul, am lăsat deoparte cartea lui Isaia, cu gândul să o reiau
mai târziu, când voi fi mai obişnuit cu Cuvântul Domnului.
capitolul al vi‐lea
Augustin se reîntoarce la Milan
pentru a primi botezul
14
Când a venit momentul în care trebuia să‐mi înscriu numele pentru
botez 83 , am plecat de la ţară şi ne‐am reîntors la Milan.
Alypius a dorit să renască întru tine prin botez în acelaşi timp cu mine 84 ;
el era deja înveşmântat în smerenia potrivită cu tainele tale şi îşi stăpânea
cu atâta tărie corpul, încât ar fi putut umbla în picioarele goale pe