Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IX 393
6
spunea că nu doreşte să devină creştin în alt fel decât în cel care tocmai
lui nu îi era îngăduit 25 .
Totuşi, cu multă generozitate, s‐a oferit să ne îngăduie să locuim în proprietatea
lui de la ţară atât cât aveam nevoie. Pentru bunătatea lui îl vei
răsplăti, Doamne, la învierea drepţilor 26 , căci l‐ai răsplătit deja împărtăşindu‐i
soarta acestora. După plecarea noastră, când noi eram deja la
Roma, a fost atins de o boală a corpului în cursul căreia a devenit creştin
deplin 27 şi a plecat din viaţa aceasta ca un credincios adevărat. Astfel, tu
ai fost îndurător nu doar faţă de el, ci şi faţă de noi: ne‐ar fi chinuit o
durere insuportabilă dacă ne‐am fi gândit la aleasa lui generozitate faţă
de noi, fără să‐l putem socoti în turma credincioşilor tăi.
Îţi mulţumim, Dumnezeul nostru! Ai tăi suntem. O dovedesc îndemnurile
şi mângâierile tale. Credincios făgăduielilor tale, în schimbul acestei
case de ţară de la Cassiciacum 28 , unde ne‐am pregătit liniştea în tine,
departe de aprinsele frământări ale lumii acesteia, îi vei dărui lui Verecundus
farmecul paradisului tău veşnic verde; căci i‐ai iertat păcatele lui
pe pământ, aşezându‐l pe muntele îmbelşugat în caş, muntele tău, muntele
plin de roadă 29 .
În acele zile, în timp ce Verecundus era frământat de nelinişti, Nebridius
împărtăşea bucuria noastră. Cu toate că nici el nu era încă un creştin
adevărat şi căzuse în groapa acelei foarte primejdioase greşeli care‐l făcea
să creadă că trupul Fiului tău, care este Adevărul însuşi, nu este decât o
închipuire 30 , totuşi începuse să se desprindă de această credinţă; fără să fi
primit încă nici una din tainele Bisericii tale, el era încă deja un înflăcărat
căutător al Adevărului. Nu multă vreme după ce noi ne‐am convertit şi
am renăscut prin botezul tău, l‐ai eliberat din trupul acesta de carne; mai
înainte însă devenise şi el un catolic credincios şi te‐a slujit în Africa,
într‐o curăţie şi o înfrânare desăvârşite, în mijlocul alor săi, căci, după
pilda lui, întreaga sa familie devenise creştină.
Acum el trăieşte în sânul lui Avraam 31 ; oricare ar fi lucrul care este semnificat
prin acest „sân“, eu ştiu că acolo trăieşte dragul meu Nebridius,
scumpul meu prieten, Doamne, devenit din libert fiul tău adoptiv 32 . Da,
acolo trăieşte el! Căci ce alt loc ar fi oare mai potrivit pentru un astfel de
suflet? Trăieşte acolo, în locul despre care îmi punea multe întrebări, mie,
un biet om nepriceput 33 . Acum el nu îşi mai apropie urechea de gura mea,
ci îşi apropie gura lui duhovnicească de izvorul tău şi soarbe cât poate din