Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al ii‐lea
Augustin renunţă la profesia
de magistru de retorică
confesiuni – IX 389
2
3
Am hotărât, înaintea privirilor tale 12 , că este mai bine să retrag în linişte
slujba limbii mele din iarmarocul pălăvrăgelii şi să nu mă despart de ea
cu mare vâlvă; nu voiam ca acei tineri elevi ai mei, care nu se preocupau
nici de legea ta, nici de pacea ta, ci doar de minciunile prosteşti şi de
înfruntările verbale din for, să mai cumpere în continuare din gura mea
arme care să le întărească nebunia.
Printr‐o fericită întâmplare, până la vacanţa de toamnă 13 mai erau doar
câteva zile; am hotărât să îndur cu răbdare aceste zile, să merg la şcoală
ca de obicei, dar, odată răscumpărat de tine, să nu mă mai reîntorc la
hotărârea de a mă vinde în continuare.
Acest plan al meu era cunoscut de tine, dar nimeni altcineva nu ştia nimic
de el, în afară de câţiva prieteni apropiaţi; ne înţeleseserăm între noi să
nu îl dezvăluim lumii întregi, cu toate că, asemenea unor care ne‐am
înălţat din valea plângerii 14 şi am cântat cântarea treptelor 15 , ne‐ai trimis
săgeţi ascuţite şi cărbuni mistuitori, ca să ne apărăm împotriva limbii celei
viclene 16 care, cu pretextul că ne sfătuieşte, vorbeşte împotriva ta şi care,
cu pretextul că te iubeşte, te mistuie cum ar mistui o hrană 17 .
Ai străpuns inima noastră cu săgeţile iubirii tale; purtăm înfipte în măruntaiele
noastre cuvintele tale, iar exemplele robilor tăi, pe care din
întunecaţi i‐ai prefăcut în strălucitori şi din morţi i‐ai făcut vii, se îngrămădeau
în adâncul gândirii noastre, ardeau şi mistuiau marea noastră
moleşeală, aşa încât să nu ne mai înclinăm către lucrurile lumeşti; în noi
ardea o flacără atât de puternică, încât o limbă vicleană 18 nu numai că
nu ar fi putut să o stingă cu suflarea contrazicerii, ci mai mult i‐ar fi
întreţinut arderea.
Totuşi, de dragul numelui tău, pe care l‐ai sfinţit peste tot pământul, ar
fi existat cu siguranţă şi unii care să laude făgăduinţa şi planul nostru. De
aceea, ne‐am gândit că ar fi apărut ca un fel de fanfaronadă dacă, în loc
să aştept venirea vacanţei care se apropia, aş fi părăsit pe neaşteptate o
profesiune publică, desfăşurată înaintea privirilor tuturor; acest fapt ar fi
atras asupra mea atenţia tuturor şi, când ar fi văzut că nu am voit să aştept
începutul vacanţei, cu toate că era foarte aproape, mulţi m‐ar fi bârfit,