Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VIII 385
întârziere, mi s‐a alăturat, printr‐o hotărâre bună, foarte potrivită cu firea
şi cu comportările sale, care, încă de multă vreme, erau de departe mai
bune ca ale mele.
Plecăm 122 apoi să o căutăm pe mama mea, îi povestim totul, iar ea se bucură.
Când ajungem să‐i relatăm în amănunt cum s‐a petrecut totul, mama
este cuprinsă de însufleţire şi, în culmea bucuriei, te binecuvântează pe
tine, care poţi face cu mult mai mult decât tot ceea ce noi cerem sau înţelegem
123 ; vedea că tu i‐ai dăruit mult mai mult decât îndrăznea să‐ţi ceară
prin rugăciunile sale înlăcrimate şi prin gemetele sale îndurerate. M‐ai
întors către tine atât de deplin, încât am încetat să‐mi mai caut o soţie, am
părăsit orice speranţă în această lume şi am început să mă bizui pe acea
stinghie a credinţei pe care m‐ai înfăţişat stând într‐un vis al mamei, cu
mulţi ani înainte 124 . Şi ai întors în bucurie jalea ei 125 , o bucurie mult mai
deplină decât o dorise, mult mai scumpă şi mai curată decât s‐ar fi aşteptat
să primească din partea unor nepoţi născuţi din trupul meu.