Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VIII 377
cumpătată a unui psalm sau în discuţia pe marginea Evangheliei. La fiecare
din aceste trei întrebări ei mi‐ar răspunde: „Da, este bine!“ Dar
atunci, dacă aceste trei lucruri ne delectează în egală măsură şi în acelaşi
moment, n‐ar trebui să spunem oare că în inima omului se confruntă trei
voinţe diferite, când nu ne putem hotărî cu care din ele să începem? Toate
aceste voinţe sunt bune, şi totuşi se luptă între ele, până se alege o singură
cale, asupra căreia se orientează şi prin care se unifică voinţa anterior
divizată.
Tot aşa se întâmplă când partea cea mai înaltă din noi aspiră spre fericirea
eternităţii, pe când plăcerea legată de bunurile trecătoare ale lumii ne trage
înapoi. Unul şi acelaşi suflet doreşte şi una, şi alta, dar pe nici una nu o
doreşte cu o voinţă întreagă şi deplină. Şi astfel sufletul este sfâşiat şi apăsat
de suferinţă, fiindcă, în vreme ce adevărul îl îndeamnă să prefere cea
dintâi cale, obişnuinţa îl împiedică să o părăsească pe cealaltă.
capitolul al xi‐lea
Înfruntarea dintre spirit şi trup
25
Aceasta era boala care mă mistuia. Mă chinuiam învinuindu‐mă pe mine
însumi mai neîndurător decât oricând, răsucindu‐mă şi zvârcolindu‐mă
în lanţuri, nădăjduind să le rup o dată pentru totdeauna, căci le simţeam
deja mult mai slabe; şi totuşi, eram încă înlănţuit. Dar tu, Doamne, ai
stat atunci în preajma mea, veghind asupra tainiţelor inimii mele, iar
aspra ta îndurare mă biciuia cu loviturile îngemănate ale fricii şi ale ruşinii
105 , împiedicându‐mă să le dau înapoi şi, întârziind zdrobirea slabelor
legături care mă mai ţineau încătuşat, să îngădui lanţurilor să se întărească
din nou şi să mă strângă cu şi mai mare vigoare.
Îmi spuneam în adâncul inimii mele: „Fie să se petreacă acum, chiar acum,
pe loc!“ Şi prin chiar aceste cuvinte eram aproape de a mă hotărî. Eram
foarte aproape să o fac, dar nu reuşeam. Şi totuşi, nu mă prăbuşeam din
nou în vechea mea stare, eram aproape de momentul hotărârii şi răsuflam
adânc spre a mă întrema. Încercam din nou şi mă apropiam puţin de ţintă,
apoi încă puţin, până aproape să o ating şi să o prind. Dar nu, nu ajungeam
la ea, nu reuşeam să o ating şi să o prind, şovăind să fac pasul prin care aş
fi murit pentru moarte şi aş fi înviat pentru viaţă. Răul înrădăcinat în mine