Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VIII 341
2
mă aflam, să‐mi arate cea mai bună metodă de a mă apropia şi de a umbla
pe Calea ta.
Vedeam că biserica era plină de credincioşi, şi fiecare urma calea proprie.
Viaţa pe care o duceam în lumea aceasta îmi devenise foarte neplăcută;
era pentru mine o mare povară, de vreme ce poftele nestăpânite, dorinţa
de onoruri şi de bani nu mă mai înflăcărau ca odinioară, întărindu‐mă
ca să pot suporta o robie atât de apăsătoare. Toate aceste lucruri nu mă
mai atrăgeau deloc în comparaţie cu dulceaţa ta şi cu podoaba casei tale,
pe care am iubit‐o 10 ; eram totuşi încă strâns înlănţuit de atracţia pentru
femeie. Este adevărat că Apostolul nu mă oprea să mă căsătoresc, deşi el
ne îndeamnă către o stare mai bună, dorind cu tărie ca toţi oamenii să fie
aşa cum el însuşi era. Dar, întrucât eu eram mult mai slab, am fost ispitit
să aleg alternativa cea mai comodă, şi acesta era singurul motiv pentru
care, vlăguit şi epuizat, mă lăsam în continuare frământat de vechile mele
nelinişti enervante; căci, odată cu viaţa conjugală de care mă simţeam
atras şi căreia îi fusesem făgăduit 11 , aş fi fost oricum silit să mă împac cu
multe alte neajunsuri, pe care nu voiam să le îndur.
Am auzit din chiar gura Adevărului că există eunuci care s‐au făcut ei înşişi
pe sine eunuci, de dragul împărăţiei cerurilor 12 ; dar, mai spune Apostolul,
cine poate înţelege, să înţeleagă 13 . Deşerţi cu adevărat sunt toţi oamenii în
care nu locuieşte ştiinţa lui Dumnezeu şi care, pornind de la bunătăţile care
se văd, nu au fost în stare să‐l găsească pe Acela care este 14 . Eu însă depăşisem
deja această deşertăciune; mă ridicasem mai presus de ea şi, prin mărturia
adeveritoare a întregii creaţii, te‐am descoperit pe tine, Creatorul nostru,
şi Cuvântul tău, care este Dumnezeu alături de tine, un singur Dumnezeu
împreună cu tine, prin care ai creat toate lucrurile 15 .
Mai există şi un alt neam de nelegiuiţi, aceia care, deşi l‐au cunoscut pe
Dumnezeu, nu l‐au mărit ca pe un Dumnezeu şi nu i‐au adus mulţumiri 16 .
În această greşeală căzusem şi eu, dar mâna ta dreaptă a fost reazemul meu 17 ,
m‐a scos din greşeală şi m‐a aşezat într‐un loc unde să‐mi redobândesc
sănătatea, fiindcă tu ai spus omului: Iată, evlavia înseamnă înţelepciunea 18
şi nu dori să pari înţelept 19 , căci aceia care au spus că sunt înţelepţi au ajuns
nebuni 20 . Descoperisem deja măgăritarul cel bun 21 , îmi mai rămânea doar
să vând tot ceea ce aveam şi să‐l cumpăr, iar eu încă mai şovăiam.