Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VII 337
sale şi care îl face rob legii pământului care se află în mădularele lui? 164
Fiindcă tu eşti drept, Doamne 165 , noi însă am păcătuit, am săvârşit fărădelegi
166 , ne‐am purtat ca nişte nemernici şi mâna ta a apăsat greu asupra
noastră 167 . Cu dreptate ne‐ai dat pe mâna străvechiului stăpân al păcatului,
întâi‐stătătorul morţii, fiindcă el a înduplecat voinţa noastră să se
supună voinţei sale, care nu a rămas întru adevărul tău 168 . Ce să facă nenorocitul
de om? Cine îl va elibera de trupul morţii acestuia, dacă nu Harul
tău, prin Isus Hristos, Domnul nostru 169 , pe care l‐ai născut să fie veşnic
împreună cu tine şi l‐ai zidit la începutul căilor tale 170 ? În el, stăpânitorul
acestei lumi 171 nu a găsit nimic vrednic de moarte 172 , şi totuşi a lăsat să fie
ucis; el este acela care a şters înscrisul care ne era împotrivă 173 .
Cărţile platonicienilor nu conţin nimic din toate acestea. Paginile lor nu
cuprind nici atmosfera de evlavie creştină, nici lacrimile mărturisirilor,
nici jertfa care îţi este pe plac: un spirit chinuit, o inimă zdrobită şi smerită
174 ; nu se vorbeşte acolo nici despre mântuirea poporului tău, nici
despre cetatea cea sfântă, gătită ca o mireasă 175 , nici despre arvuna Duhului
Sfânt 176 , nici despre potirul ispăşirii noastre. Nimeni nu cântă în acele
cărţi: Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Căci de la el vine
mântuirea mea, el este Dumnezeul şi Mântuitorul meu, el este Sprijinitorul
meu, ca să nu mă mai clatin 177 . Nimeni nu aude din cărţile neoplatonicilor
glasul care cheamă: Veniţi la mine, voi, cei care vă chinuiţi! 178 Filozofii
au dispreţuit învăţătura lui Hristos fiindcă el este blând şi smerit în
inimă 179 ; căci tu ai ascuns toate acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le‐ai
descoperit pruncilor 180 .
Una este ca din vârful unui munte împădurit să zăreşti patria păcii, fără
să fii în stare să găseşti drumul către ea, să te istoveşti în zadar prin ţinuturi
neumblate, înconjurat de năvălirile şi capcanele întinse de dezertorii
fugiţi din cetatea păcii şi îndrumaţi de căpetenia lor, leul şi şarpele 181 , şi
altceva să urmezi calea deschisă care duce într‐acolo, drumul ocrotit prin
grija împăratului ceresc, unde nu tâlhăresc fugarii din oştirea cerească,
deoarece îl ocolesc ca pe un loc de tortură.
Toate aceste adevăruri au pătruns în adâncurile fiinţei mele 182 pe căi miraculoase
atunci când am citit pe cel mai mic dintre apostolii tăi 183 ; privind
cu luare‐aminte la lucrările tale, am fost cuprins de înfiorare.