Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VII 335
mare încredere în sine şi mărturisirea propriei slăbiciuni 158 , între cei care
văd unde este ţinta la care trebuie să ajungă, dar nu pot vedea calea pe
care să meargă şi cei care cunosc calea călăuzitoare către acea patrie preafericită,
menită nu doar să fie contemplată, ci şi locuită 159 .
Căci, dacă aş fi fost format de la început în spiritul Sfintelor tale Cărţi şi,
deprinzându‐mă cu ele, aş fi gustat din dulceaţa iubirii faţă de tine, pentru
ca după aceea să‐mi cadă în mână lucrările platonicienilor, poate că
doctrina acestora ar fi năruit în mine temelia trainică a evlaviei; or, chiar
şi dacă aş fi stăruit neclintit în starea de suflet mântuitoare de care mă
îmbibasem citind Scriptura, poate că aş fi ajuns să gândesc că ar fi cu
putinţă ca cineva care nu ar fi citit decât scrierile acestor filozofi să dobândească
un câştig spiritual asemănător.
capitolul al xxi‐lea
Din scrierile Sfântului Apostol Pavel
Augustin înţelege ce este smerenia
27
Am apucat deci cu nesaţ venerabilele scrieri inspirate de Duhul tău, şi
mai ales pe cele ale Apostolului Pavel. La un moment dat, mi s‐a părut
că Sfântul Pavel se contrazice în spusele sale şi că semnificaţiile literale
ale discursului său nu concordă cu mărturiile Legii şi ale Profeţilor, dar
aceste dificultăţi au dispărut o dată pentru totdeauna; mi‐a apărut cu
limpezime că toate aceste curate cuvântări nu au decât o singură înfăţişare
şi am învăţat să mă bucur cu cutremur 160 . Am început deci să citesc
Scriptura şi mi‐am dat seama că tot ceea ce citisem adevărat în scrierile
platonicienilor este spus şi în cărţile sfinte, dar de data aceasta cu sprijinul
Harului tău, pentru ca acela care vede să nu se fălească de parcă ar fi primit
161 nu numai ceea ce vede, ci chiar putinţa de a vedea. Căci ce are el
cu adevărat pe care să nu‐l fi primit ? 162 Şi astfel, prin sprijinul Harului tău,
omul nu numai că este îndemnat să te vadă pe tine, care rămâi mereu
acelaşi, ci este şi întărit ca să te primească la sine; prin Harul tău şi cel
aflat prea departe ca să te poată vedea se îndreaptă pe calea care îl aduce
mai aproape de tine, să te vadă şi să te primească. Căci, deşi orice om se
bucură de legea lui Dumnezeu potrivit omului lăuntric 163 , cum se va împotrivi
el celeilalte legi din mădularele sale, cea care se luptă cu legea minţii