Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xvi‐lea
Toate creaturile sunt bune în sine,
cu toate că unele par uneori rele
confesiuni – VII 325
22
Am înţeles din propria mea experienţă că nu este de mirare faptul că unui
cer al gurii nesănătos îi apare drept un chin până şi pâinea care pentru
unul sănătos este un deliciu; că pentru ochii bolnavi lumina este nesuferită,
în vreme ce pentru ochii curaţi ea este atât de plăcută. Celor nelegiuiţi nici
dreptatea ta nu le este pe plac, ca să nu mai vorbim de viperă şi de viermişor,
pe care i‐ai creat buni şi potriviţi cu părţile inferioare ale creaturii tale.
Aceşti oameni răi sunt cu atât mai apropiaţi de cele două vieţuitoare, cu
cât sunt mai puţin asemănători cu tine şi sunt cu atât mai apropiaţi de
treptele superioare, cu cât devin mai asemănători cu tine 124 . Şi când m‐am
întrebat ce este această sănătate, nu am descoperit deloc o substanţă 125 , ci
perversitatea unei voinţe care se întoarce cu spatele către tine, Doamne,
care eşti substanţa supremă, şi se îndreaptă spre lucrurile cele mai de jos,
lepădându‐şi măruntaiele 126 şi umflându‐se trufaşă în afară 127 .
capitolul al xvii‐lea
Ce anume ne împiedică să contemplăm
lucrurile divine
23
Eram uimit că, deşi te iubeam deja, pe tine cu adevărat, şi nu o nălucire
în locul tău, nu puteam stărui totuşi să mă bucur de Dumnezeul meu.
Eram atras spre tine de frumuseţea ta, dar în clipa următoare mă şi simţeam
târât departe de tine de propria mea greutate şi mă prăbuşeam din
nou gemând spre lucrurile lumii acesteia 128 . Greutatea pe care o înduram
era obişnuinţa trupească 129 . Dar alături de mine se afla amintirea pe care
ţi‐o purtam şi nu mă mai îndoiam absolut deloc de faptul că există o fiinţă
de care ar trebui să mă agăţ, cu toate că eu încă nu eram în stare să mă
agăţ de ea; căci trupul care este supus stricăciunii îngreunează sufletul, iar
locuirea cea pământească împovărează mintea care cugetă la multe 130 . Eram
mai mult decât sigur că cele nevăzute ale tale, atât puterea ta eternă, cât şi
dumnezeirea ta, de la întemeierea lumii se pot înţelege cu puterea minţii,
prin toate cele ce sunt create 131 . Punându‐mi întrebarea cum este cu putinţă