Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VII 313
14
15
iar ai săi nu l‐au primit; dar tuturor celor care l‐au primit şi care cred în
numele lui le‐a dăruit puterea să devină fii ai lui Dumnezeu 67 .
Am mai citit, de asemenea, că Dumnezeu‐Cuvântul nu din carne, nu din
sânge, nici din voinţa bărbatului, nici din dorinţa cărnii nu s‐a născut, ci
din Dumnezeu s‐a născut 68 ; dar că Cuvântul trup s‐a făcut şi a locuit între
noi 69 iarăşi nu am citit în acele cărţi. Exprimată în mod diferit şi în felurite
chipuri am mai descoperit în acele scrieri ideea că Fiul, fiind de aceeaşi
fiinţă cu Tatăl, nu a socotit drept o uzurpare faptul de a fi egal cu Dumnezeu 70 ,
întrucât, prin natura sa, Fiul este acelaşi cu Tatăl. În cărţile acelea nu scria
însă că s‐a golit pe sine însuşi luând chip de rob, a devenit asemenea oamenilor,
afându‐se la înfăţişare precum un om; s‐a umilit pe sine însuşi, supunându‐se
până la moarte, şi anume moartea pe cruce. Pentru aceea şi
Dumnezeu l‐a înălţat din morţi şi i‐a dăruit un nume care este mai presus
de orice nume, pentru ca la numele lui Isus să se încovoaie orice genunchi, al
celor din cer, al celor de pe pămmt şi al celor de sub pământ, şi orice limbă
să depună mărturie că Domn este Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu‐Tatăl
71 .
Mai stătea scris în cărţile platonicienilor că, dinainte de toate timpurile şi
deasupra tuturor timpurilor, Fiul tău Singur‐Născut dăinuie neschimbător,
veşnic împreună cu tine, că, pentru a fi fericite, sufletele primesc har din
deplinătatea sa 72 şi că, pentru a fi înţelepte, sufletele se reînnoiesc prin participarea
la înţelepciunea care dăinuie mereu în sine. Dar nu scria în aceste
cărţi că la timpul cuvenit Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi 73 şi nici că nu
l‐ai cruţat pe unicul tău Fiu, ci pentru noi toţi l‐ai încredinţat morţii 74 . Căci
ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi le‐ai dezvăluit pruncilor 75 , astfel încât
să vină la el toţi cei osteniţi şi împovăraţi 76 , iar el să‐i reîntremeze pe ei, fiindcă
el este blând şi smerit în inimă 77 şi îi îndrumă pe cei blânzi după dreptate şi
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale 78 ; el vede smerenia noastră şi chinul nostru şi
ne iartă toate păcatele noastre 79 . Unii dintre ei sunt atât de orbiţi de aşa‐zisa
măreţie a doctrinei lor 80 , că nu‐l mai aud rostind: învăţaţi de la mine, căci
sunt blând şi smerit la inimă şi odihnă veţi găsi sufletelor voastre 81 şi, cu toate
că l‐au cunoscut pe Dumnezeu, nu l‐au mărit ca pe un Dumnezeu şi nu îi
aduc mulţumiri, ci s‐au rătăcit în cugetările lor şi inima lor cea neînţelegătoare
s‐a întunecat; spunând despre ei că sunt înţelepţi au ajuns nebuni.
Şi astfel, vedeam cum în acele cărţi îţi este răpită gloria neschimbătoare a
nestricăciunii tale şi preschimbată în idoli şi în felurite chipuri cioplite, prin