Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VII 307
figurile pe care un astrolog trebuie să le cerceteze ca să facă preziceri sigure.
Aceste preziceri nu vor fi niciodată adevărate, deoarece, examinând acelaşi
horoscop, un astrolog ar fi trebuit să facă aceleaşi preziceri şi despre Esau,
şi despre Iacov 40 ; se ştie însă că celor doi fraţi li s‐au întâmplat lucruri cu
totul deosebite. Aşadar, ori ar fi făcut preziceri neadevărate, ori, în cazul
în care acestea s‐ar fi adeverit, ele ar fi trebuit să fie diferite, şi aceasta în
temeiul cercetării unuia şi aceluiaşi horoscop. Se dovedeşte astfel că, dacă
ar face preziceri adevărate, faptul acesta s‐ar datora doar întâmplării, şi nu
unei îndemânări ştiinţifice.
Căci tu, Doamne, preadreptule Diriguitor al întregului univers, eşti acela
care, printr‐o suflare tainică şi fără ştirea atât a astrologilor consultaţi, cât
şi a celor care îi consultă, faci ca, din adâncul de nepătruns 41 al dreptei tale
judecăţi, cel care se interesează de destinul său să primească răspunsul pe
care se cuvine să‐l audă, potrivit meritelor neştiute ale sufletului său. Fie
ca nici un om să nu te întrebe pe tine: „De ce se întâmplă acest lucru?“
sau „Pentru ce se întâmplă acest lucru?“ 42 Să nu te întrebe, nu, să nu te
întrebe, căci nu este decât un biet om.
capitolul al vii‐lea
Sufletul lui Augustin este în continuare
frământat de problema răului
11
Şi astfel, Doamne, tu, singurul meu sprijinitor, mă dezlegaseşi deja din
lanţurile astrologiei. Încercam însă, în continuare, să descopăr de unde
vine răul şi nu găseam ieşire din acest impas 43 . Tu nu îngăduiai totuşi ca
prin zbaterile gândirii mele să mă îndepărtez de credinţa că tu exişti, că
substanţa ta este neschimbătoare, că tu veghezi asupra oamenilor 44 şi îi
judeci pe ei 45 ; credeam cu tărie că prin Hristos, Fiul tău, Domnul nostru,
şi prin Sfintele Scripturi, pe care se întemeiază autoritatea Bisericii tale
Universale, tu ai rânduit calea mântuirii omului, deschisă spre acea viaţă 46
care va urma după moartea din lumea aceasta.
Aceste adevăruri au rămas neatinse şi adânc înrădăcinate în spiritul meu,
iar eu cercetam plin de nelinişte care este izvorul de unde vine răul. Ce
cazne am pătimit atunci, Dumnezeul meu, în inima mea cuprinsă de
chinurile facerii şi ce gemete! Şi urechile tale erau de faţă ca să mă asculte