Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VII 295
voiam sau nu voiam să fac un anumit lucru, aveam certitudinea absolută
că nu altcineva decât eu însumi doreşte sau nu doreşte acel lucru şi îmi
dădeam seama din ce în ce mai clar că aici se află cauza păcatului meu 22 .
Atunci când săvârşeam ceva împotriva voinţei mele, mi se părea că mai
degrabă sufăr acel fapt decât că îl săvârşesc şi gândeam că aceasta este nu
o vină, ci o pedeapsă; gândindu‐mă că tu eşti întotdeauna drept, recunoşteam
imediat că m‐ai pedepsit cu deplină îndreptăţire.
Dar mă întrebam apoi din nou: „Cine m‐a creat? Nu m‐a creat oare
Dumnezeul meu, care nu numai că este bun, dar este Bunătatea însăşi?
De unde îmi vin atunci voinţa de a face răul şi refuzul de a face bine, aşa
încât să ispăşesc pedepse îndreptăţite? Cine a răsădit în inima mea sămânţa
amărăciunii, de vreme ce am fost creat întru totul de Dumnezeul
meu, care este dulce mai presus de orice? Iar dacă diavolul este cel care a
făcut‐o, de unde vine atunci diavolul? Căci dacă el însuşi dintr‐un înger
bun a fost preschimbat într‐un diavol din cauza voinţei sale perverse, de
unde a venit atunci această voinţă rea care l‐a făcut să devină diavol, de
vreme ce şi el, ca înger, a fost creat în întregime de un Creator preabun?“ 23
Cuprins de aceste gânduri, mă sufocam şi mă afundam din nou, dar nu
mă prăbuşeam totuşi până în iadul acelei erori în care nimeni nu‐ţi mai
mărturiseşte păcatul său 24 , socotind mai degrabă că tu eşti constrâns să
înduri răul decât să admită că omul îl săvârşeşte 25 .
capitolul al iv‐lea
Dumnezeu este în mod necesar incoruptibil
6
Mă străduiam să aflu şi celelalte adevăruri şi, de vreme ce descoperisem
faptul că ceea ce este incoruptibil este mai bun decât ceea ce este supus
stricăciunii, recunoşteam deschis că tu, orice ai fi, trebuie să fii o fiinţă
incoruptibilă. Căci nici un suflet nu a putut şi nu va putea niciodată să
gândească altceva care să fie mai bun decât tine, care eşti Binele suprem şi
desăvârşit. Şi fiindcă nu este nici o îndoială că ceea ce este incoruptibil
trebuie pus mai presus decât ceea ce este supus stricăciunii – lucru de care
eram deja convins –, înseamnă că tu trebuie să fii incoruptibil; căci altfel,
dacă tu nu ai fi nesupus stricăciunii, ar fi trebuit să pot atinge prin gândire
un altceva, care ar fi mai bun decât Dumnezeul meu. Aşadar, văzând că