Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VI 271
17
justiţiei, şi‐a schimbat gândul şi a luat o hotărâre mai bună, socotind că
mult mai preţios este principiul juridic care îl opreşte de la o astfel de
faptă decât abuzul de putere care i‐ar îngădui s‐o săvârşească. Pare, desigur,
ceva neînsemnat. Dar cel care este credincios întru puţin este credincios
şi întru foarte mult; şi nicicând cuvântul adevărului, purces din gura ta,
nu va fi rostit în zadar: Dacă în bogăţia cea nedreaptă nu aţi fost credincioşi,
pe cea adevărată cine vă va încredinţa‐o? Şi dacă în ceea ce vă este străin
n‐aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? 73
Astfel era pe atunci acest prieten al meu, atât de strâns legat de mine şi
care‐mi împărtăşea şovăiala cu privire la modul de viaţă pe care ar fi trebuit
să‐l urmăm.
Cu noi se afla, de asemenea, Nebridius, care îşi părăsise cetatea natală de
lângă Cartagina, părăsise Cartagina însăşi, unde obişnuia să vină adesea,
renunţase la frumoasa moşie de la ţară a tatălui său şi la casa părintească,
îşi părăsise mama, care nu voia să‐l urmeze, şi venise la Milan; şi toate
acestea doar pentru a trăi alături de mine, în căutarea înflăcărată a adevărului
şi a înţelepciunii. Suferinţa lui era la fel de mare ca a mea şi, ca şi
mine, se lăsa purtat de valuri încolo şi încoace, căutând cu disperare viaţa
fericită 74 şi scrutând cu multă agerime problemele care ne tulburau cel
mai mult 75 . Eram toţi trei asemenea unor guri înfometate, în stare doar
să gâfâie una faţă de alta, fiecare cu propria neputinţă şi aşteptând de la
tine să le dai hrană la vremea potrivită 76 . În toate amarele dezamăgiri care
însoţesc din marea ta îndurare faptele noastre lumeşti căutam să aflăm o
explicaţie şi un sens suferinţelor noastre. Dar când ne întrebam de ce se
întâmplă totul aşa cum se întâmplă, întunericul ne învăluia din nou, iar
noi o luam de la capăt gemând şi întrebând: „Oare cât va mai dura?“ Ne
puneam fără încetare această întrebare, dar nu renunţam la felul nostru
de a trăi, căci nu întrezăream deloc vreun lucru sigur de care să ne putem
agăţa în locul acestor deşertăciuni.