Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VI 257
10
împovărat de griji. Dacă m‐ar fi întrebat cineva ce prefer, să fiu fericit sau
să fiu apăsat de temeri, desigur că i‐aş fi răspuns că vreau să fiu fericit. Iar
dacă mi s‐ar fi cerut să aleg între a fi asemenea cerşetorului şi a rămâne
eu însumi, fireşte că aş fi ales propria mea viaţă, aşa apăsată de griji şi
temeri cum era ea. Ar fi fost, desigur, o alegere greşită. Cum aş fi putut
pretinde că am dreptate? Căci nu trebuia să mă socot mai presus de acel
cerşetor doar prin faptul că eram mai învăţat, deoarece în ştiinţa mea nu
căutam să aflu bucurie, ci voiam doar ca prin ea să plac oamenilor, dar
nu ca să‐i instruiesc, ci pur şi simplu numai ca să le fiu pe plac. Tocmai
de aceea tu sfărâmai oasele mele 54 cu toiagul rânduielilor 55 tale.
Aşadar, departe rămână de sufletul meu aceia care îl ispitesc astfel:
„Trebuie să iei în seamă doar cauza pentru care omul se bucură. Cerşetorul
şi‐a găsit bucuria în beţie, tu doreşti să o afli în glorie!“ Dar ce fel de
glorie, Doamne? O glorie care nu se întemeiază pe tine! Căci după cum
bucuria cerşetorului nu era o bucurie adevărată, tot aşa şi o astfel de
glorie nu este una adevărată, ba încă îmi sminteşte şi mai mult gândirea.
Pe de altă parte, dormind, cerşetorul îşi va fi risipit beţia în chiar noaptea
aceea, pe când eu urma să adorm şi să mă trezesc cu frământările mele în
gând zile şi nopţi la rând, şi doar tu ştii, Doamne, cât timp. Fireşte, trebuie
să ţinem seama de cauza unei bucurii, sunt de acord; între bucuria
speranţei care vine din credinţă şi deşarta fericire pe care o căutam eu
atunci este o deosebire uriaşă. Dar, chiar şi aşa, eu mă deosebeam de
cerşetor. Acesta era cu mult mai fericit decât mine nu doar pentru că el
se arăta năpădit de veselie, pe când eu eram ros de griji, ci şi pentru că el
îşi agonisise vinul făcând urări de bine trecătorilor, pe când eu urmăream
să obţin prin minciuni o glorie sfruntată.
Le‐am vorbit atunci multe în această privinţă dragilor mei prieteni.
Adesea, în împrejurări asemănătoare, cercetam cu atenţie starea în care
mă aflam şi găseam că este foarte proastă. Sufeream pentru aceasta şi îmi
dublam astfel nefericirea; iar dacă, din întâmplare, îmi surâdea ceva de
bun augur, îmi era silă să mi‐l asum, deoarece, ca să spun aşa, acel lucru
îşi lua zborul înainte ca eu să‐l pot prinde.