Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – VI 251
meu bolnav, care nu se putea vindeca decât prin credinţă, îşi refuza vindecarea,
din teama de a crede din nou într‐o învăţătură greşită. Aşadar,
sufletul meu se împotrivea mângâierilor vindecătoare ale mâinilor tale,
Doamne, care ai pregătit leacul credinţei, l‐ai răspândit asupra bolilor
întregului univers, conferindu‐i atâta putere de vindecare.
capitolul al v‐lea
Augustin înţelege autoritatea supremă
a Sfintei Scripturi, ceea ce îl determină
să se apropie de adevărata credinţă
7
Şi totuşi, din acel moment, am început să prefer învăţătura catolică, întrucât
simţeam că mult mai multă măsură şi mult mai puţină amăgire se
aflau în cerinţa ei de a crede ceea ce nu a fost demonstrat – fie că acest
lucru ar fi cu putinţă, dar demonstraţia nu ar fi înţeleasă de toată lumea,
fie că demonstraţia este cu neputinţă – decât în spusele maniheilor, care
îşi băteau joc de credinţă, făgăduind cu multă sfruntare cunoaşterea ştiinţifică,
pentru ca mai apoi să pretindă să fie crezute o grămadă de născociri
absurde, pe motiv că nu pot fi demonstrate 39 .
Şi apoi, Doamne, pe măsură ce tu mă mângâiai cu mâna ta preablândă
şi preamilostivă, şi puneai ordine în inima mea, am început să pricep
puţin câte puţin cât de nenumărate erau lucrurile pe care eu le credeam
fără să le fi văzut vreodată sau care se întâmplaseră fără ca eu să fi fost de
faţă, precum atât de multe întâmplări din istoria neamurilor, atât de
multe fapte legate de locuri şi cetăţi pe care nu le văzusem niciodată şi
atât de multe afirmaţii pe care le crezusem întemeindu‐mă pe cuvintele
prietenilor, ale medicilor şi ale altor oameni, toate acele lucruri fără de
care, dacă nu le‐am crede, n‐am putea săvârşi nimic în această viaţă. Dar,
mai mult decât orice, mi‐am dat seama cât de neclintită şi de nezdruncinată
era în mine convingerea că m‐am născut din părinţii mei, deşi n‐aş
fi putut recunoaşte acest fapt dacă n‐aş fi crezut ceea ce mi se spunea. M‐ai
convins astfel că ar fi trebuit să‐i resping nu pe aceia care credeau în
Scripturile tale, cărora le‐ai statornicit o autoritate atât de mare la aproape
toate popoarele, ci pe cei care nu credeau în Scripturi; de asemenea, că
nu trebuie să plec urechea la cei care îmi spuneau: „De unde ştii tu că