Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – V 219
mării un prieten pe care nu vreau să‐l părăsesc până când nu se umflă
vântul ca să poată naviga. Am minţit‐o pe mama mea, o mamă atât de
iubitoare, şi am scăpat de ea prin înşelăciune! Dar tu m‐ai iertat şi pentru
acest păcat, ocrotindu‐mă plin de îndurare de apele mării, cu toate că
eram plin de murdării dezgustătoare, ca să ajung la apa graţiei tale şi să
mă curăţ scăldându‐mă în ea, pentru ca astfel să se usuce în ochii mamei
mele şuvoaiele de lacrimi cu care uda zilnic ţărâna, rugându‐se pentru
mine, sub privirile tale 41 .
Ea totuşi refuza să se întoarcă acasă fără mine şi abia am reuşit să o conving
să îşi petreacă noaptea într‐un loc foarte apropiat de corabia noastră,
unde se afla o capelă dedicată fericitului Ciprian 42 . Dar în timpul nopţii
eu am plecat pe furiş, iar ea a rămas acolo plângând şi rugându‐se.
Şi ce altceva îţi cerea ea ţie, Dumnezeul meu, cu atâtea lacrimi, decât să
nu‐mi dai voie să pornesc pe mare? Dar tu, în adâncimea înţelepciunii
tale, ai plecat urechea la dorinţa ei cea mai fierbinte 43 şi nu i‐ai îndeplinit
rugămintea de moment, pentru ca mai târziu să faci cu mine ceea ce te
ruga mereu şi dintotdeauna.
Vântul s‐a pornit să sufle şi a umflat pânzele corabiei, răpind privirilor
noastre ţărmul pe care, a doua zi dimineaţa, mama rătăcea înnebunită de
durere şi îţi umplea urechile cu gemetele şi tânguirile sale, fără ca tu,
Doamne, să le iei în seamă. Căci tu te‐ai folosit de chiar pasiunile mele
ca să mă răpeşti dintr‐un loc şi să mă duci undeva unde să le pui capăt,
şi ai făcut ca ataşamentul prea carnal al mamei mele pentru fiul ei să
primească o dreaptă pedeapsă prin biciul durerilor 44 .
Căci, asemenea oricărei mame, însă mult mai mult decât majoritatea
mamelor, ei îi plăcea să mă aibă alături şi nu bănuia ce mari bucurii îi vei
pregăti prin absenţa mea. Da, nu le bănuia şi de aceea plângea şi se jeluia;
chinurile pe care le îndura puneau în lumină în ea moştenirea Evei, căutându‐l
cu gemete pe cel pe care cu gemete îl adusese pe lume. În cele din
urmă, după ce m‐a învinuit de înşelăciune şi de cruzime, mama s‐a reîntors
către tine ca să‐ţi înalţe rugăciuni pentru mine; ea a revenit la viaţa
sa obişnuită, pe când eu mi‐am continuat călătoria spre Roma 45 .