Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – V 215
atât de mult, nu putea să rezolve problemele care mă frământau. Am
început totuşi să‐l vizitez foarte des, datorită entuziasmului pe care‐l arăta
pentru literatura pe care şi eu o predam pe atunci, ca retor, tinerilor din
Cartagina. Citeam împreună fie unele cărţi despre care el auzise şi pe care
voia să le citească, fie unele pe care eu însumi le socoteam potrivite pentru
un om cu talentul său. Pe de altă parte, întreaga mea strădanie de a face
progrese în doctrina acelei secte, după cum mă hotărâsem mai înainte,
s‐a prăbuşit cu totul îndată ce l‐am cunoscut pe acest om. Nu am ajuns
până acolo încât să mă despart cu totul de ei, dar, întrucât nu puteam
găsi nimic mai bun decât învăţătura maniheistă, în care mă aruncasem la
întâmplare, am hotărât să mă mulţumesc până una‐alta cu aceasta, în
afară de cazul când mi s‐ar fi înfăţişat în mod clar altceva preferabil.
Şi astfel s‐a întâmplat că, fără să vrea şi fără să ştie, acel Faustus, care
pentru mulţi a fost o capcană a morţii 37 , a început să slăbească laţul în
care fusesem prins eu. Căci în taina providenţei tale, Dumnezeul meu,
mâinile tale nu au părăsit sufletul meu. Zi şi noapte, din inima ei însângerată,
mama mea înălţa pentru mine, către tine, o jertfă de lacrimi; iar
tu m‐ai îndrumat într‐un chip minunat 38 . Da, tu m‐ai îndrumat,
Dumnezeul meu, căci de către Domnul sunt îndrumaţi paşii unui om,
atunci când Domnul iubeşte calea lui 39 . Ce altceva ne poate aduce mântuirea
dacă nu mâna ta care re‐creează ceea ce tu ai creat cândva?
capitolul al viii‐lea
Împotriva voinţei mamei sale, Augustin hotărăşte
să plece la Roma. Marea supărare a Monicăi
14
Aşadar, ca urmare a îndrumării tale, m‐am lăsat convins să plec la Roma şi
să predau acolo lecţiile pe care le făceam la Cartagina. Nu voi trece cu vederea
să‐ţi mărturisesc şi faptele care m‐au convins să plec, deoarece chiar şi în
astfel de împrejurări trebuie să avem mereu în minte şi să lăudăm tainicele
tale planuri şi îndurarea ta, întotdeauna prezentă alături de noi.
La Roma am voit să plec nu neapărat pentru câştigurile mai mari şi pentru
poziţia mai înaltă pe care mi le promiteau prietenii care mă îndemnau
în acest sens; desigur şi alte avantaje îndemnau pe atunci sufletul meu,
dar principalul motiv şi aproape singurul era faptul că auzisem că la Roma