Sfantul-Augustin_Confesiuni

Introducere 21
în De viris illustribus de un autor creștin originar din Hispania, Aquilius
Severus, care scrisese, într‐un amestec de versuri și proză, o relatare asupra
întregii sale vieți (totius suae vitae statum continens), concepută ca un fel
de jurnal de călătorie. Mult mai aproape de Augustin, Sfântul Grigorie
din Nazianz, autor cunoscut, apreciat și citat de Augustin de câteva ori,
scrisese două ample poeme, de aproximativ două mii de versuri, cu caracter
autobiografic: Perˆ tîn kaq’ ˜autÒn („Despre sine însuși“) și Qr»noj
perˆ tîn tÁj ˜autoà yucÁj paqîn („Lamentație despre pătimirile propriului
suflet“) 7 . Un alt contemporan creștin, Hilarie de Poitiers, rela tează
la înce putul tratatului său De Trinitate împrejurările și motivele care l‐au
condus spre propria convertire 8 .
Chiar presupunând că Augustin ar fi cunoscut aceste scrieri, ceea ce
ori cum este puțin probabil, Confesiunile sale rămân totuși, prin absoluta
lor originalitate, punctul de pornire și modelul unei serii practic nesfârșite
de scrieri autobiografice, în cele peste paisprezece secole care s‐au scurs
de la redactarea lor 9 .
Câteva cuvinte acum despre intențiile pe care se poate să le fi avut în vedere
Augustin atunci când a decis ca, adresându‐se lui Dumnezeu, să se
adreseze deopotrivă semenilor săi, mărturisindu‐și, fără reticențe, fără a încerca
să se justifice sau să disimuleze adevărul vieții sale, într‐o sin ceritate
totală, gravele erori și rătăciri ale tinereții. Pentru a descifra finalită țile implicite
ale discursului confesiv augustinian, textul însuși al Confesiunilor ne
vine în ajutor: de nenumărate ori Augustin afirmă că expunerea rătăcirilor
proprii are ca scop principal evidențierea efectelor Harului divin asupra
destinului său; fără să-şi facă nici un merit din „succesul“ con vertirii sale,
Augustin oferă experiența sa tuturor celor care au nevoie de ea, pentru a le
servi drept eventual model. Respingând cu exigență îndreptată asupra sa
orice semn de admirație din partea oamenilor, Augustin subliniază fără încetare
că sentimentul căinței nu l‐a părăsit nici un moment și‐și invită semenii
să nu privească spre efortul personal al omului, ci spre bunăvoința
7. Publicate amândouă de abatele Migne, Patrologiae graecae cursus completus,
tom. XXXVII, 1029–1166.
8. Patrologiae latinae cursus completus, tom. X, 25.
9. De la celebrele pagini autobiografice ale unor Pascal, Rousseau sau Russell
până la puzderia de autobiografii şi „memorii“ din ultimul secol, exemplele sunt prea
numeroase şi prea cunoscute ca să le mai amintesc aici.