Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – V 205
capitolul al iv‐lea
Doar cunoaşterea lui Dumnezeu ne face fericiţi
7
Doamne, Dumnezeule al adevărului, oare este îndeajuns să cunoască cineva
asemenea lucruri pentru ca să‐ţi fie pe plac? Nu, desigur, căci nefericit
este omul care, deşi cunoaşte toate acele lucruri, nu te cunoaşte pe
tine; dimpotrivă, este fericit acela care te cunoaşte pe tine, chiar dacă nu
cunoaşte nimic din acele lucruri. Iar cine te cunoaşte pe tine şi mai cunoaşte
în plus şi acele lucruri cu nimic nu este mai fericit pentru aceste
cunoştinţe; întreaga fericire ţi‐o datorează ţie, şi aceasta doar dacă, cunoscându‐te
pe tine, te slăveşte pentru ceea ce eşti, îţi aduce mulţumiri şi nu se
risipeşte în închipuirile sale 24 .
Cineva care ştie că are în stăpânire un arbore şi îţi aduce mulţumire
pentru că se bucură de roadele lui, chiar dacă nu cunoaşte câţi coţi măsoară
acel arbore în înălţime sau cât de largă îi este coroana, este de preferat
celui care îl măsoară şi ţine socoteala tuturor ramurilor, dar nu îl
stăpâneşte şi nici nu‐l cunoaşte, şi nu‐l iubeşte pe Creatorul lui. Tot
astfel este şi omul credincios, căruia îi aparţine lumea întreagă în toate
bogăţiile ei şi care, neavând aproape nimic, stăpâneşte toate lucrurile 25 dacă
se agaţă de tine, căruia toate i se supun. Ar fi o nebunie să ne îndoim că
un astfel de om credincios, deşi s‐ar putea să nu cunoască nici măcar
parcursul stelelor din Carul Mare, n‐ar fi cu totul de preferat celui care
măsoară cerul, ţine socoteala stelelor şi cântăreşte stihiile, dar cu număr
şi cu cumpănă 26 .
capitolul al v‐lea
Părerile ştiinţifice aberante susţinute de adepţii
lui Manes îl fac pe Augustin să înceapă
să se îndoiască şi de celelalte puncte ale doctrinei lor
8
Dar cine îl silea pe un maniheu să scrie tot felul de poveşti despre ştiinţa
astrelor, de vreme ce putem învăţa evlavia şi fără cunoaşterea unor astfel
de lucruri? Căci tu ai spus omului: Iată, evlavia este înţelepciunea! 27 Chiar
dacă Manes nu ar fi cunoscut această adevărată înţelepciune, el tot ar fi
putut avea o perfectă cunoaştere a ştiinţei profane; dar, întrucât nu